19 victorii pentru Max Verstappen, 21 de victorii pentru Red Bull, titluri mondiale câștigate cu 6 (la piloți) și 5 (la constructori) etape înainte de final, o proporție de peste 85% a tururilor conduse. Red Bull a impus o dominație totală în acest sezon, corectând nenumărate recorduri. La nivel statistic, vorbim despre cel mai dominant sezon din istoria Formulei 1, dar a fost această situație și pe pistă? Analizăm situația în acest articol.
Foarte rar în istorie ne-a fost dat să vedem un pilot atât de dominant, un pilot care a părut imbatabil, un pilot care, aflat în prima poziție, nu putea să piardă victoria. Max Verstappen a fost, în mod clar, cel mai complet pilot al sezonului. Nu a existat capitol la care cineva să se fi apropiat de Verstappen. Totuși, trebuie să evidențiem și meritele monopostului său, Red Bull RB19, poate cel mai rafinat concept din istorie, un monopost de toate pistele (nu ne concentrăm pe partea tehnică în acest articol, revenim cu un altul pentru a evidenția avantajele acestui concept) și care s-a potrivit perfect pe stilul de pilotaj al campionului mondial.
Chiar dacă recordurile și cifrele olandezului vor face obiectul altui articol, o statistică reprezentativă arată că olandezul a fost depășit doar de 5 ori în acest sezon, de 4 ori la Singapore și o dată în Las Vegas, de cel mai mare adversar din acest an, monegascul Charles Leclerc. Grosso modo, a avut Verstappen cel mai dominant sezon din istorie? Păi să vedem. În mod normal, acest sezon ar trebui comparat cu 1952 (Alberto Ascari), 1963 (Jim Clark), 1965 (Jim Clark), 2002 (Michael Schumacher), 2004 (Michael Schumacher), 2011 (Sebastian Vettel), 2013 (Sebastian Vettel), 2020 (Lewis Hamilton), 2022 (Max Verstappen). Probabil că doar sezoanele lui Jim Clark și Alberto Ascari ar putea rivaliza cu 2023, Rar a fost dat să vedem un pilot care să nu comită vreo eroare într-un sezon atât de lung, singurul nominalizat pe lângă Max ar putea fi doar Jim Clark.
Să ne referim acum la echipa Red Bull Racing. Din nou, campioana mondială la constructori a abordat aproape perfect situația la nivel strategic. Chiar și în situațiile dificile, departamentul tehnic și strategic au reușit să își aducă piloții (în special Max Verstappen) în fața plutonului. Practic, Max Verstappen a avut doar misiunea de a pilota la cel mai înalt nivel, la boxe se luau cele mai bune decizii. Nici schimburile de pneuri nu au creat probleme, echipa le-a abordat fără erori majore în acest an. La capitolul setup, întâlnim aceleași concluzii, doar la Singapore și parțial la Monaco sau Las Vegas, monopostul RB19 nu a fost reper pe grilă.
Despre fiabilitatea monopostului nu are rost să vorbim foarte mult. Pe mașina lui Verstappen nu s-a înregistrat nicio problemă majoră în acest an, daunele fiind de doar 300.000 dolari. Rar în istorie am mai putut întâlni o astfel de ocazie, perfecțiunea a fost atinsă. Monopostul în sine nu a fost mult mai rapid în comparație cu competiția. În calificări, ecarturile au fost foarte mici de cele mai multe ori, diferența s-a făcut în ritm de cursă, la controlul fragilelor pneuri Pirelli. Găsim multe sezoane când diferențele au fost mai mari (1950, 1952, 1953, 1954, 1955,…,2020), dar acest RB19 a fost un concept de toate pistele și de toate condițiile, poate și datorită nivelului de downforce foarte ridicat. Din nou, vom aborda acest subiect într-un text separat, dedicat echipei Red Bull Racing.
În concluzie, putem spune că Max Verstappen și Red Bull (Sergio Perez nu este implicat în această discuție) au avut cel mai dominant sezon din istorie. Un pilot cu un stil de pilotaj în genul lui Michael Schumacher, dar lipsit de greșelile pe care le mai făcea germanul, o echipă în care eficiența a fost apoape de procentul maxim (cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie) și un monopost dominant cu o fiabilitate unică în istorie…
