9 iulie 2000. Donington Park. O vreme ploioasă, cu specific britanic întâmpina cei 21 de piloți prezenți la startul celei de-a noua etape a sezonului clasei 500 cmc.
15 grade în aer, pistă complet udă și un public frenetic. O rețetă ideală pentru spectacol. După performanța istorică a lui Ralf Waldmann din cursa clasei 250 cmc, noi pagini de istorie se cereau scrise și în cursa clasei mari.
După o sesiune de calificări ciudată, Alex Barros avea să fie cel care pleca din pole position. Alături de el, în prima linie a grilei de start se aliniau Kenny Roberts Jr., Garry McCoy și un anume Valentino Rossi, cel care la acea oră era campionul mondial în exercițiu al clasei 250 cmc.
Startul cursei a fost întârziat cu câteva minute datorită unei ploi incandescente. La ora locală 14:30, piloții au luat startul. Cel mai rău a ieșit chiar Valentino Rossi, cel care se regăsea după primul viraj abia pe locul 13.
În frunte, Alex Barros a plecat magistral, însă a fost depășit imediat de Regis Laconi. Astfel, la finele primului tur al întrecerii, Laconi se afla în frunte, cu Barros, Gibernau, Abe și McWilliams pe urmele sale. Valentino Rossi era abia pe 11, în timp ce, Kenny Roberts Jr, liderul clasamentului general era abia pe șapte.
Startul fulminant a fost marcat de atacuri la baionetă și de depășiri care mai de care mai spectaculoase. Norick Abe a îndrăznit și a urcat până pe locul secund după o dublă depășire făcută asupra lui Barros și Gibernau. De altfel, Gibernau a pierdut șase poziții în doar câteva viraje.
Ceva mai în spate, Valentino Rossi a salvat în ultimul moment un highside aproape garantat. După această sperietură, Rossi a urcat treptat în clasament și a ajuns în cele din urmă pe locul cinci. În frunte, Roberts a ajuns și el în grupul fruntaș și se apropia vertiginos de liderii întrecerii.
Barros a recuperat între timp prima poziție și forma un grup fruntaș alături de Kenny Roberts Jr., Norick Abe și Jeremy McWilliams. Cei patru aveau un avantaj de circa două secunde în fața grupului urmăritor condus de Valentino Rossi.
Spre norocul italianului, pista se afla în continuă uscare, iar acest lucru era vizibil în mod direct în ritmul său de cursă. În frunte, Roberts trece rând pe rând de Abe și Barros și a ajuns în fruntea cursei de la Donington. Mai mult, McWilliams trece la rândul său de Abe și urcă pe trece pe trei.
Ceva mai în spate, Rossi se confrunta cu un Nobuatsu Aoki aflat în zile mari. Japonezul a încercat de mai multe ori să-l depășească pe italian și în cele din urmă reușește. Concomitent, McWilliams trece de Abe și urcă pe locul secund.
Aoki a trecut de Barros și a urcat pe trei, brazilianul fiind depășit la rândul său de Abe și Rossi. Astfel, în câteva viraje, Barros a căzut de pe trei pe șase. Cei care au fost atenți până aici au sesizat faptul că Yamaha era în derivă, cu Checa pe locul 13 și Biaggi abia pe 14, departe de orice fel de pretenție în această cursă.
Revenind la primele poziții, Rossi a făcut două depășiri extraordinare. Prima este o manevră făcută la exterior asupra lui Nobuatsu Aoki, în timp ce a doua este o șarjă ofensivă făcută la limită asupra lui Jeremy McWilliams. Enervat de depășirea făcută de Valentino Rossi asupra sa, Nobuatsu Aoki a căzut în ultimul viraj al turului de circuit. Din fericire pentru japonez, daunele au fost minore și a revenit imediat în șaua motocicletei sale.
Dacă tot vorbeam de Valentino Rossi, italianul recupera metru cu metru din avantajul lui Kenny Roberts Jr. Totodată alături de el venea la pachet și Jeremy McWilliams, cel care la un moment a profitat de o greșeală de-a lui Valentino Rossi și a urcat pe doi.
Mai mult, câteva viraje mai târziu, nord irlandezul dinamitează cursa și face o depășire uluitoare asupra lui Kenny Roberts Jr și trece, spre surprinderea echipei Aprilia, în postura de lider. Mai mult, Roberts a fost depășit aproape instant și de Valentino Rossi, iar în nici jumătate de minut, americanul a căzut de pe locul întâi pe al treilea.
La intrarea în ultimele zece tururi, victoria în Marele Premiu al Marii Britanii părea să fie o afacere în trei, între Jeremy McWilliams, Valentino Rossi și Kenny Roberts Jr. A urmat o perioadă de ușoară acalmie, în care, Valentino Rossi a fost aproape, în două tururi consecutive să cadă.
Ordinea în frunte a rămas neschimbată la intrarea în ultimele cinci tururi. De acum, totul urma să se decidă între cei trei aflați în mai puțin de șase zecimi. În cele din urmă, Valentino Rossi a făcut manevra decisivă în turul 27 și a urcat în fruntea cursei.
Finalul cursei a fost unul incandescent, cu un duel la baionetă între McWilliams și Roberts Jr. În timp ce a încercat să se desprindă decisiv în frunte, Rossi a fost din nou aproape de un highside, italianul reușind să salveze motocicleta în ultimul moment. De acest fapt a profitat Jeremy McWilliams, care l-a lipit pe pilotul Honda.
La intrarea în ultimul tur, Rossi era în fruntea, urmat de McWilliams și Roberts. Cu toate încercările supraomenești de a da lovitura, McWilliams nu a găsit nici o breșă în defensiva ireproșabilă făcută de Rossi. Mai mult, dat fiind deficitul de putere în linie dreaptă a motorului V Twin al celor de la Aprilia în raport cu motorul V4 de la Suzuki, Kenny Roberts a reușit să treacă în penultimul viraj de McWilliams.
Chiar și așa, a fost prea târziu pentru a schimba deznodământul cursei. Valentino Rossi a dat o lovitură de maestru și și-a adjudecat prima victorie din carieră la clasa regină. Kenny Roberts Jr a fost nevoit să se mulțumească cu locul secund, în timp ce, Jeremy McWilliams a adus un podium istoric pentru Aprilia.
Concurența a fost inexistentă la Donington. La peste 23 de secunde, Capirossi a sosit pe patru, în timp ce, în spatele său, Jurgen van der Goorbergh a sosit pe cinci, fiind o altă performanță stelară pentru talentatul pilot olandez, expert în condiții mixte.
Norick Abe a sosit al șaselea, cu Criville și Gibernau pe șapte și opt, în timp ce, Max Biaggi, inexistent pe tot parcursul cursei britanice, a sosit abia pe nouă. Tadayuki Okada a completat top zecele, în timp ce, o altă deziluzie a întrecerii de la Donington, Carlos Checa a fost abia pe 11. Ceilalți piloți clasați în puncte au fost, în ordine, Regis Laconi, John McGuiness, Alex Barros și Anthony Gobert.
După un început incandescent de cursă, Nobuatsu Aoki a sosit abia al 16-lea. Pariul lui Garry McCoy de a trece de pe pneurile de ploaie la cele soft nu a funcționat, iar australianul a fost nevoit să se mulțumească doar cu locul al 17-lea. Ultimul clasat în cursa britanică a fost Sebastian Legrelle.
Revenind la protagoniștii noștri, ei au fost întâmpinați și premiați de însuși Barry Sheene, cel care atât la acea oră, cât și la ora actuală, rămâne ultimul campion mondial britanic la clasa regină, grație titlului mondial adjudecat alături de Suzuki în 1977. Pe chipul învingătorului se citea o fericire de nedescris, iar puțini își imaginau că acest triumf avea să fie primul din cele 89 victorii de clasă mare pe care avea să și le adjudece Valentino Rossi până la finalul magistralei sale cariere.
După întrecerea britanică, cu toate că a sosit pe locul secund, Kenny Roberts Jr. și-a dublat avantajul față de Carlos Checa, principalul său rival din clasamentul general al competiției. Scorul era acum 145 la 116 în favoarea americanului de la Suzuki. Podiumul clasamentului provizoriu după Donington era completat de Loris Capirossi, cel care făcea rocada cu Norifumi Abe, dar cu un avantaj de doar un punct, 102 la 101.
Cât despre marele învingător, Valentino Rossi sosise pe opt înainte de Donington, cu un total de 67 de puncte. După succesul magistral din Marea Britanie, italianul completa top cinciul clasamentului general cu un total de 92 de puncte.
În clasamentul constructorilor, grație victoriei lui Rossi, Honda prelua conducerea clasamentului general, cu 174 de puncte. Ei erau urmați la doar o lungime de Yamaha, cu 173 de puncte, în timp ce, Suzuki era pe trei, cu 151 de puncte. Aprilia și TSR Honda completau clasamentul constructorilor, cu 68 de puncte, respectiv 56.
La finalul sezonului 2000, Kenny Roberts Jr avea să își adjudece ceea ce avea să fie unicul său titlu mondial la clasa regină. Americanul a încheiat anul cu 258 de puncte, cu 49 mai multe decât Valentino Rossi, cel care a adunat 209 unități. Italianul s-a consolat cu titlul neoficial de Rookie of The Year. Podiumul final a fost completat de Max Biaggi, cu un total de 170 de puncte. Cât despre Jeremy McWilliams, celălalt erou al grand prix-ului britanic, evoluția de la Donington avea să rămână etalonul său la clasa regină. Nord irlandezul a încheiat sezonul pe locul 14, cu 76 de puncte, iar după retragerea constructorului Aprilia de la clasa regină, el a revenit la clasa intermediară, 250 cmc.
Cam așa a arătat prima victorie a lui Valentino Rossi, cu un start dezolant și un final incandescent. Ceva ce avea să devină tradermark în următoarele sezoane, în care avea să își treacă definitiv numele în lista marilor campioni, dar și în selecta listă a numelor care pot fi luate în considerare pentru discuția referitoare la cine anume este cel mai mare pilot din istoria campionatului mondial de motociclism viteză.