În 2023, importanța schimbului de pneuri (și implicit a unei strategii corecte de cursă) este crucială. Conform regulamentului, piloții au obligația de a face cel puțin o „vizită” pe la standuri. În cazul unui pitstop, dacă o singură persoană – inclusiv pilotul – face o greșeală, rezultatul final poate fi compromis.
Scurt istoric.
La începutul secolului XX, când cursele se desfășurau dintr-un oraș în altul, pilotul era însoțit de mecanic în mașină (pe atunci, nu existau monoposturile). De exemplu, în cazul unei pene apărute „inopinant”, reparațiile se făceau și la marginea drumului, dacă acest lucru era necesar. De altfel, fiecare mașină avea la „purtător”, „celebra” roată de rezervă.
Când întrecerile auto au inceput să se desfasoare pe circuite, dinamica pitstop-urilor s-a schimbat. Circuitul Donington Park, (rămas în istorie pentru GP-ul din 1993) a organizat prima sa cursă în 1935. Doi ani mai târziu, publicul englez urma să asiste la profesionalismul mecanicilor germani.
După cum bine stim, în anii premergatori celui de-al Doilea Război Mondial, Adolf Hitler a „pompat” bani în echipele germane (Mercedes și Auto Union). Acestea erau folosite în scop propagandistic, pe scena internațională, pentru a demonstra supeoritatea poporului german în „arena” internațională. Astfel, nici un aspect nu a fost neglijat. Iar acest lucru, a adus îmbunătățiri și în cazul opririlor la boxe.
Robert Daley, corespondent al publicației New York Times, a descris eficiența și precizia mecanicilor Mercedes(la cursa de la Donington, din 1937) în cartea sa, Cars at Speed:
„În turul 21 standurile germane erau pregătite să își primească mașinile. Fanii britanici au auzit acest lucru și au așteptat opririle la boxe cu inima în gât. Părea imposibil ca un simplu pitstop să îi șocheze, chiar dacă știau numeroase povești despre germani. Acestea nu erau încă, dovedite.
Dintr-odată, (Manfred) von Brauchitsch a intrat pe linia standurilor. Odată ajuns la boxele echipei sale, a fost înconjurat de mecanici. Combustibilul a fost introdus în rezervor la o rată de 5 galoane pe secundă (aproximativ 22.5 litri), anvelopele spate au fost schimbate cu altele noi, von Brautisch a băut niște apă și a primit o pereche de ochelari curați, după care a părăsit boxa Mercedes. Timp total: 33 de secunde.„
Monoposturile germane au ocupat primele 5 poziții în acea cursă – adversarii au fost la minim 2 tururi în spate. Însă, în ciuda acestei eficiențe, pitstop-urile de atunci sunt la „ani lumină” comparativ cu cele din zilele noastre.
În epoca de debut a Campionatului Mondial de F1 (anii 50), opririle la standuri erau folosite (mai ales) pentru realimentare. Acest trend avea să fie prezent și în decada următoare. În acea perioadă, pneurile puteau fi utilizate în mai multe GP-uri (ex. în cazul lui Jim Clark). Totuși, deși nu aveau importanța din prezent, Juan Manuel Fangio era să piardă victoria la Nurburgring, în 1957, din cauza unui pitstop.p
Abia în anii 80, lucurile au început să se schimbe. Odată cu evoluția tehnologiei, trecerile pe la boxe au devenit din ce în ce mai rapide. În 1982, a avut loc prima realimentare în era modernă a F1. Doi ani mai târziu, în 1984, aceasta a fost interzisă. Astfel, durata unui pitstop a scăzut semnificativ. În 1993, Benetton a stabilit un nou record mondial. Conform lui Steve Matchett (fost mecanic al echipei Benetton): „Ricardo Patresse a oprit pentru cauciucuri noi și am reușit să terminăm treaba în doar 3 secunde și 2 zecimi.”
În prezent, acest pitstop este considerat unul lent. Între 1994 și 2009, realimentarea a fost reintrodusă, iar timpul petrecut la boxe a crescut considerabil. Odată cu interzicerea acestei practici, (2010) pitstop-urile au devenit din nou, extrem de rapide. În 2012, în urma analizelor realizate, s-a putut observa că bariera de 3 secunde era constant „bătută” de către echipe.
Zece ani mai târziu, targetul a ajuns la 2 secunde. Cu evoluția din Qatar, McLaren a atins o nouă bornă: o secundă și 8 zecimi (Lando Norris). Prin urmare, a fost doborât recordul Red Bull (stabilit la Interlagos, în 2019). Această performanță este cu atât mai remarcabilă, având în vedere că pneurile actuale (de 18 țoli) sunt mai grele decât cele de acum 4 ani. De asemenea, Oscar Piastri a avut o oprire de o secundă și 9 zecimi. Datorită prestației mecanicilor echipei, gruparea fondată de Bruce McLaren, a ajuns cu ambii piloți pe podium.
Rolul pitstop-urilor, din punct de vedere al strategiei de cursă.
Oprirea la standuri, nu are doar rolul de a schimba anvelopele (sau de a realimenta, așa cum se întâmpla în trecut). Ea joacă un rol și în din punct de vedere al strategiei / planului de cursă. Echipele de F1, își programează pitstop-urile în avans. Sunt luați în considerare mai mulți factori, cum ar fi temperatura la nivelul asfaltului, condițiile meteo sau rata de degradare a pneurilor.
În cazul unor decizii eronate se poate pierde timp, se poate pierde o cursă sau un campionat (cazul Ferrari, în sezonul 1999). Un aspect foarte important în strategia de cursă, este utilizarea undercut-ului și a overcut-ului.
Undercut.
Acesta constă în realizarea unui pitstop mai repede decât era programat. În acest mod s-ar câștiga timp în comparație cu adversarii, având la dispoziție cauciuri noi și o „pistă liberă” în față. Exemple de curse câștigate cu ajutorul acestei strategii: Max Verstappen, (Paul Ricard 2021, Austin 2021) Sebastian Vettel (Singapore 2019).
Overcut
Termenul desemnează o strategie de cursă, opusă celei descrise mai sus. În această situație, pilotul trebuie să oprească mai târziu decât era planificat. Această abordare funcționa foarte bine, în era realimentării (1994-2009). Având o mașină mai ușoară decât concurența, (în acei ani, anvelopele puteau fi utilizate la maxim pe durata unui stint) cel de la volan putea câștiga timp raportat la concurență. Michael Schumacher este reprezentantul perfect al acestei categorii. În zilele noastre, anumiți piloți utilizează această strategie, în speranța apariției unui safety-car sau a schimbării condițiilor meteo. Exemple de curse câștigate prin overcut: Michael Schumacher (Suzuka 2000), Lewis Hamilton (Ungaria 2019).
În concluzie, strategia de cursă este extrem de importantă. Echipele petrec foarte multe ore, analizând datele și făcând diverse planuri pentru a câștiga timp în comparație cu adversarii.
Tipuri de pitstopuri.
Pitstopul standard – Acesta este pitstopul obișnuit. Pilotul intră în standul echipei sale, cauciucurile sunt schimbate și (eventual) se fac anumite modificări / schimbări / reparații la monopost.
Double-Stack Pitstop – În acest caz ambele monoposturi ale unei echipe, intră în același timp la pit. Cu această situație ne întâlnim des, în cazul unei neutralizări (cu VSC sau Safety-Car). Coordonarea, precizia și eficiența mecanicilor (cel puțin în teorie) trebuie să fie mai mare decât în cazul unui pitstop obișnuit.
În loc de concluzii.
Așa cum spuneam și în primul paragraf al acestui articol, în 2023, importanța schimbului de pneuri (și implicit a unei strategii corecte de cursă) este crucială. De-a lungul timpului, pitstop-urile au devenit din ce în ce mai rapide, mai sigure și mai eficiente. Echipele germane (finanțate de Adolf Hitler) au fost „pionerii” din punctul de vedere al timpului câștigat la standuri. Începând cu anii 80, putem avea imaginea unui pitstop modern (deși pe atunci, mecanicii nu purtau echipamente de protecție). Au existat și cazuri în care, se puteau întâmpla tragedii din cauza unui pitstop (ex.Imola 1994, Hockenheim 1994). Despre acestea și despre alte lucruri, vom discuta într-un alt articol dedicat pitstop-urilor.