Charles Leclerc a terminat Marele Premiu al Mexicului pe locul trei, în spatele coechipierului său, Carlos Sainz, care a ocupat locul întâi, și a lui Lando Norris, care a terminat pe locul doi. Rezultatul le-a permis celor de la Ferrari să depășească echipa Red Bull și să reducă distanța față de McLaren în clasamentul constructorilor la doar 29 de puncte.
Însă, după cursă, atât inginerul lui Leclerc în timpul turului de răcire, cât și șeful echipei Ferrari, Fred Vasseur, au menționat pierderea de timp pe care Leclerc a suferit-o în timp ce depășea piloți întârziati, considerând-o un factor crucial în pierderea poziției secunde pe care o deținuse în mare parte din cursă. Vasseur chiar i-a numit pe piloții respectivi „idioți”. Dar are dreptate – i-au costat acești piloți întârziati pe Ferrari o clasare 1-2? Bernie Collins, fostul șef de strategie al echipei Aston Martin, a analizat datele pentru a afla răspunsul.
Graficul cursei de mai jos arată pozițiile relative ale piloților în timpul Marelui Premiu. Dacă un pilot ar fi parcurs același timp pe tur în fiecare tur, graficul ar arăta o linie orizontală. Coborârile verticale indică opririle la boxe. Din acest grafic putem observa o distribuție destul de echilibrată între cei doi piloți Ferrari și Norris până în ultimele 15 tururi ale cursei, când Leclerc începe să piardă teren și în cele din urmă cedează poziția lui Norris.
Și ce putem spune despre strategie? Toți cei trei piloți de pe podium au avut ca țintă o strategie cu o singură oprire, începând cursa pe pneuri medii și trecând la pneuri dure pentru al doilea stint. Norris a fost de fapt primul dintre cei de pe podium care a oprit, pe turul 30, plângându-se că pneurile erau complet uzate.Leclerc a acoperit acest lucru cu o oprire un tur mai târziu, iar Sainz a urmat pe turul 32. Interesant este că Sainz a fost singurul pilot care a încercat să prelungească primul stint, deoarece pneurile sale erau într-o stare bună. Astfel, strict pe baza turului în care au oprit la boxe, niciunul dintre piloții relevanți nu a avut un avantaj semnificativ în ceea ce privește durata de viață a pneurilor față de ceilalți la finalul cursei.
Ce putem spune despre timpul pierdut în depășirea piloților întârziati? Toți cei trei piloți au trebuit să îl depășească pe Liam Lawson și pe Lance Stroll. În plus, Norris a trebuit să-l depășească și pe Franco Colapinto.
Leclerc a redus distanța până la mai puțin de două secunde față de Lawson în turul 55. În turul 56, Lawson a primit steagul albastru la ieșirea din virajul 3, dar a rămas în față timp de 43 de secunde, până la intrarea în virajul 12, ceea ce l-a costat pe Leclerc 0,8 secunde doar în acel tur. În mod similar, Stroll, în turul 58, a primit steagul albastru la ieșirea din virajul 3, dar a rămas în față timp de 42 de secunde până la intrarea în virajul 12, provocând o pierdere suplimentară de 1,1 secunde pentru Leclerc în acel tur.
Însă, nici Norris nu a avut pista complet liberă. Fiind mai în spate, Norris a trebuit, de asemenea, să-l depășească pe Colapinto. Argentinianul a primit steaguri albastre între virajele 3 și 4, dar a rămas în față până la finalul liniei de start/finish, timp de un minut și patru secunde – deși acest lucru i-a costat doar 0,5 secunde lui Norris, datorită ritmului susținut al debutantului de la Williams. Lawson a primit apoi steagurile albastre la ieșirea din virajul 15 și a rămas în față timp de 36 de secunde, până la jumătatea dintre virajele 3 și 4, ceea ce l-a costat pe Norris 0,3 secunde. Stroll a primit steagurile albastre la ieșirea din virajul 15 și a rămas în față timp de 23 de secunde până la virajul 1, ceea ce i-a mai costat lui Norris 0,5 secunde.
Astfel, faptul că Norris i-a prins pe Lawson și Stroll în puncte diferite ale circuitului – chiar și având în vedere că a trebuit să-l depășească pe Colapinto (care tocmai ieșise de la boxe) – l-a costat mai puțin timp pe Norris decât pe Leclerc.
Aceste pierderi suplimentare pentru Leclerc pot fi observate în graficul de mai jos ca o diferență în timpii pe tur între tururile 50 și 60. În turul 50, diferența dintre Leclerc și Norris era de 3,7 secunde. Cu toate acestea, până la sfârșitul depășirilor piloților întârziati, în turul 60, aceasta s-a redus la doar o secundă.
Așadar, pierderea de timp este evidentă, dar cu siguranță Leclerc mai avea suficient ritm pentru a se apăra de Norris, nu?Evenimentele de depășire ale piloților întârziati și scăderea asociată a timpului pe tur pot duce la o scădere a temperaturii pneurilor. Acest lucru poate afecta performanța pneurilor în tururile următoare și, în unele cazuri, dacă pneul este uzat, această pierdere de temperatură devine ireversibilă.
Un pilot poate intra într-un ciclu în care pneul rece nu mai poate genera suficientă aderență pentru a-i permite să-l împingă și să regenereze temperatura necesară.
Având în vedere că Leclerc a pierdut mai mult timp pe tur decât Norris, este probabil ca temperatura pneurilor sale să fi scăzut mai mult, ceea ce a dus la o lipsă de aderență, chiar și pe o pistă liberă după depășirea piloților întârziati.
Din comparația timpilor pe tur între Leclerc și colegul său de echipă, Sainz, observăm că la începutul ambelor stinturi, cei doi piloți sunt destul de bine echipați. Spre sfârșitul primului stint, Leclerc suferă o degradare mai mare a pneurilor, iar timpul său de tur scade mai mult decât al lui Sainz.
Din comunicațiile prin radio, știm că Leclerc se plângea de derapajul pneurilor din cauza scăderii downforce-ului cauzate de urmări a mașinii lui Sainz. Cu toate acestea, este clar din discuțiile de pe radio că Sainz își gestiona mai bine pneurile în secțiunile de mare viteză ale pistei, păstrându-le în condiții bune pentru finalul stintului. Aceeași tendință se observă și în al doilea stint, unde Sainz se plânge de faptul că Leclerc, din spate, forțează prea tare, ceea ce i se părea că nu este necesar.
În ciuda discuțiilor numeroase pe radio ale lui Leclerc despre gestionarea pneurilor în secțiunea de mare viteză, este probabil că s-ar fi putut face mai multe pentru a menține condiția pneurilor în momentele cruciale, atunci când a întâlnit mașinile care trebuiau depășite. Așadar, da – depășirea acelor mașini l-a costat pe Leclerc mai mult timp decât lui Norris, iar în ambele cazuri, mașinile de fond ar fi putut fi mai amabile.
Totuși, starea pneurilor în momentul în care Norris se apropie de Leclerc – deși pneurile celor de la McLaren erau cu un tur mai vechi decât cele ale lui Leclerc – este motivul principal pentru care monegascul nu a reușit să păstreze poziția P2, ceea ce a dus la pierderea acesteia.
