În această zi, 13 noiembrie 2024, ne întoarcem la ziua în care marele pilot german a devenit pentru prima dată campion mondial în Formula 1. Astăzi se împlinesc 30 de ani de când Michael Schumacher a câștigat primul său titlu mondial în Formula 1, primul din ceea ce rămâne un record de șapte titluri, doar egalat de Lewis Hamilton în 2020. Michael a câștigat acest titlu la volanul unui Benneton B194, ultimul monopost Benneton din istorie cu un Motor Ford (marca revenind ca producător în 2026 pentru Red Bull Racing și Racing Bulls), Zetec V8 de 3,5L.
Dar mai întai, o mică lecție de istorie până la acel eveniment:
Primul sezon
Din momentul în care a ajuns pe grila Formulei 1, în monopostul Jordan 191 la Marele Premiu al Belgiei din 1991, Schumacher a fost un superstar. S-a calificat pe locul al șaptelea la debutul său, cu șapte zecimi mai rapid decât coechipierul său Andrea de Cesaris, extrem de experimentat, însă a suferit o defecțiune majoră la ambreiaj în primul tur și a trebuit să se retragă, extrem de prematur, din Grand Prix-ul de debut.
A fost preluat imediat de echipa Benetton pentru runda următoare de la Monza – spre disperarea lui Eddie Jordan – și a continuat să înscrie puncte în următoarele trei curse. O performanță remarcabilă, mai ales dacă ne gândim că punctele erau acordate doar primilor șase clasați. Este și mai remarcabil atunci când ne amintim : coechipierul său nu era un „pilot obișnuit”, ci, mai degrabă, triplul campion mondial Nelson Piquet. După doar șase etape, la sfârșitul sezonului 1991, nu exista nicio îndoială cu privire la potențialul enorm al lui Schumacher. Era un campion în devenire.
Începutul unui „parteneriat” senzațional cu Benneton
În următoarele două sezoane, el și echipa sa Benetton au trecut printr-o ascensiune extraordinară. Germanul a obținut puncte în toate cursele pe care le-a terminat în 1992, cu excepția uneia, și a obținut prima sa victorie în Formula 1 la Marele Premiu al Belgiei din 1992. Lucrurile s-au îmbunătățit și mai mult în 1993, când a terminat pe podium în toate cele nouă curse în care a văzut steagul cu carouri, adăugând o a doua victorie la Marele Premiu al Portugaliei din 1993.
Până la începutul anului 1994, Schumacher și-a consolidat locul ca unul dintre cei mai buni piloți de pe grila de start, al doilea poate doar după enigmaticul Ayrton Senna. Campionul în exercițiu, Alain Prost, se retrăsese din activitate la sfârșitul anului 1993 și se aștepta ca Senna să câștige titlul în urma trecerii sale la echipa dominantă Williams.
1994 – Unul din cele mai controversate sezoane ale „Marelui Circ”
La începutul sezonului 1994, Michael a câștigat primele 4 curse a sezonului : Brazilia , Japonia(Pacific), San Marino (Imola), Monaco. Dar nu a fost doar anul în care Michael a început să își demonstreze, cu adevărat, ambiția de a deveni campion, dar a fost și un an al tragediilor. Roland Ratzenberger și unul dintre rivalii principali ai lui Michael, Ayrton Senna, au murit amândoi în accidente separate la Imola.
Dar aceasta nu a fost singura tragedie care a umbrit primul sezon de campionat al lui Michael: au existat discuții despre monopostul Benetton B194 și posibilitatea unei încălcări a regulilor, zvonuri despre controlul ilegal al tracțiunii, refuzul echipei de a preda codul sursă pentru o investigație FIA, descoperirea unei funcționalități ascunse în software-ul echipei, o amendă de 100.000 de dolari, regulile au fost schimbate, un filtru de umplere modificat care a provocat accidentul coechipierului Jos Verstappen la Hockenheim, două descalificări la Spa-Francorchamps și la Silverstone și o interdicție de două curse.
Toate acestea i-au adus lui Michael și echipei sale o reputație proastă și i-au periclitat din ce în ce mai mult șansele de a câștiga titlul mondial, deoarece i s-a permis să participe doar la 12 curse în loc de 16.
La Silverstone, Michael a fost penalizat pentru că l-a depășit pe Damon Hill în turul de formare. „Era atât de lent, încât nu am vrut să frânez atât de tare”, a descris Michael situația. El a ignorat apoi penalizarea și steagul negru care a urmat, deoarece echipa sa nu l-a informat la timp. El a continuat să conducă, a făcut oprirea de cinci secunde și a terminat al doilea în final (chiar dacă a fost descalificat luni de zile mai târziu).
Cea mai mare veste a venit cu o săptămână înainte de Marele Premiu al Germaniei: Michael a primit o interdicție de două curse din partea FIA World Motor Sport Council, care a inclus cursa de la Hockenheim. Fanii au ocupat baricadele. Echipa a făcut apel și a reușit să amâne sancțiunea. În continuare, echipa nu era sigură dacă să concureze sau să nu, deoarece vechiul circuit de la Hockenheim era dificil și nu un „Benetton-track”. Williams, cu motoarele Renault, au avut în mod clar un avantaj. Din punctul de vedere al echipei, ar fi fost mai bine să nu concureze. A fost o decizie grea, dar în final verdictul a fost în favoarea fanilor. Michael a concurat, dar după 20 de tururi a avut o defecțiune la motor și, prin urmare, nu a terminat cursa.
În Ungaria, Michael nu a lăsat să se vadă furia și presiunea și a câștigat, la fel cum a câștigat GP-ul Belgiei. Dar, la scurt timp după cursa de la Spa, Michael a fost descalificat de către comisarii de cursă, deoarece s-a constatat că skidblock-ul de sub mașina sa era subdimensionat. „Am făcut o greșeală stupidă”, a explicat Michael. Acesta fost prea rapid și a mers puțin pe pământ, în afara pistei. „Am trecut peste o bordură și mi-am deteriorat skidblock-ul, dar pentru că am făcut un viraj complet, am putut continua să conduc”.
După GP-ul Belgiei, FIA a confirmat interdicția de două curse pentru GP-ul Italiei și GP-ul Portugaliei din cauza steagului negru ignorat și i-a luat lui Michael cele șase puncte obținute la Silverstone. În plus, Michael a fost descalificat după ce a câștigat GP-ul Belgiei, Benetton a protestat, dar FIA le-a respins apelul.
Marele Premiu al Australiei 1994 – O cursă istorică, un titlu cucerit într-un mod aproape „nesportiv”
Marele Premiu al Australiei din 1994 a fost ultima cursă a sezonului, cursă în în care Michael Schumacher a câștigat primul său titlu mondial la doar un punct diferență, după o coliziune controversată cu Damon Hill.
A fost prima cursă finală decisivă pentru titlu după opt ani, iar ultimele două curse ale sezonului au avut loc la o săptămână distanță una de cealaltă.
Damon Hill, după ce câștigase cursa precedentă în Japonia, a ajuns în Australia la doar un punct în spatele liderului Michael Schumacher.
Nigel Mansell, care a avut prima cursă în Formula 1 după Imola, a obținut pole position-ul cu 0,018 secunde în fața lui Schumacher și cu 0,651 secunde în fața coechipierului său Hill, dar i s-a spus să aibă un start prost și să nu se pună rău cu pretendenții la titlu.
„În ajunul cursei, unii oameni „de rang înalt” îmi spuneau tot felul de lucruri: ‘nu vei face parte din această cursă, nu lua un start bun, urmărește cursa, nu te pune cu ei …’. Așa că am luat în mod deliberat un start prost și am așteptat și am privit”.
În cele din urmă, Mansell a ajuns, după start, în spatele lui Mika Häkkinen și Rubens Barrichello, deși a reușit să treacă din nou de pilotul Jordan după câteva tururi. Între timp, în față, Hill a reușit să rămână în plasa lui Schumacher până la opririle la boxe, primii doi rămânând pe circuit pentru cel mai mult timp, deoarece niciunul nu dorea să cedeze poziția pe pistă.
Presiunea lui Hill și-a spus în cele din urmă cuvântul în turul 36, când Schumacher a ieșit larg în virajul East Terrace și a lovit peretele.
Pilotul german a ajuns înapoi pe pistă , punându-se pe trasa lui Hill, în timp ce britanicul încerca să îl depășească, iar Schumacher aproape că s-a răsturnat pe două roți înainte de a aluneca în bariere.
Schumacher era acum out din cursă, singura întrebare fiind cât de avariat era monopostul lui Hill.
Hill a încercat să continue cursa după incident, deși era clar că Williams-Renault-ul său a suferit daune majore la suspensie. Britanicul s-a oprit un tur mai târziu pentru reparații, dar nu s-a mai putut face nimic, rămânând în afara cursei, iar Schumacher sărbătorind primul său titlu de campion la marginea circuitului.
Pe circuit, între timp, Mansell a moștenit conducerea cursei, deși îl avea pe Gerhard Berger lipit de coada sa, asul austriac încercând să-l depășească. În cele din urmă, însă, Mansell a absorbit toată presiunea asului austriac, Berger făcând o greșeală minoră în ultimele etape și ieșind din plasa de atac.
Astfel, cursa s-a încheiat cu Mansell trecând linia de sosire și obținând a 31-a și ultima sa victorie în Campionatul Mondial, la vârsta de 41 de ani. Berger a terminat pe locul doi, în fața lui Martin Brundle, britanicul ajungând în fața coechipierului său Häkkinen pentru a completa podiumul cu câteva momente înainte ca finlandezul să aibă un accident înainte de finish.
„Am fost prins pe o denivelare când mașina a ieșit în decor și am pierdut controlul monopostului dar m-am salvat”, a explicat Schumacher. „Apoi a trebuit să merg pe linia albă și a trebuit să folosesc zona de degajare. Am trecut peste iarbă, am atins peretele, dar am continuat”.
Hill nu știa că Schumacher și-a avariat Benetton-ul: „Nu l-am văzut lovind zidul”, a spus el. „L-am văzut revenind pe iarbă și pe pistă. M-am gândit ‘bun, te-ai răsucit acolo’, dar bineînțeles că am crezut că mașina lui era în regulă”.
„L-am așteptat (pe Damon) și l-am văzut pe Nigel trecând prima dată, a doua oară, a treia oară fără să-l văd pe Damon. Apoi au apărut primele speranțe că retragerea sa din cursă se va întâmpla în continuare. Și apoi am auzit vestea la o boxa(difuzor) din apropiere. Un sentiment extraordinar”, a spus Schumacher după cursă.
Dezbaterea cu privire la mișcarea controversată a lui Schumacher, asupra lui Hill, a continuat pentru mulți ani de zile după cursă, Hill și Williams alegând să nu protesteze împotriva rezultatului final.
Sursă Thumbnail : Auto 123
