AF Corse, hat-trick în Qatar! Desfășurată pe circuitul internațional Lusail, Antonio Fuoco, Nicklas Nielsen și Miguel Molina au câștigat Qatar 1812km, cursa de deschidere a sezonului 2025 al Campionatului Mondial de Anduranță FIA, completând un Ferrari 1-2-3 pentru prima dată în istoria modernului Campionatului Mondial de Anduranță. Mașinile italiene au dominat cursa și au condus cea mai mare parte a acesteia, fiecare din cele trei având perioade substanțiale de conducere a cursei.

Fuoco a trecut primul linia de sosire cu prototipul Ferrari 499P #50, urmat de prototipului echipajului „client” galben, cel #83 pilotat de marele Robert Kubica în ultimul stint. Polonezul a fost la doar 2.348 secunde de Fuoco la linia de sosire, dar pneurile foarte uzate nu l-au putut ajuta îl a-l prinde pe pilotul italian.

Totuși, Kubica s-a luptat cu un alt pilot de uzină Ferrari, Alessandro Pier Guidi, care pilota prototipul #51, Pier Guidi fiind la doar trei zecimi în spatele Ferrari-ului galben al lui Kubica când au trecut linia de sosire. Pier Guidi și Kubica au avut o luptă incendiară în ultima oră, italianul cu pneuri noi pe mașina de uzină, dar nu a putut găsi o cale de trecere, veteranul polonez în vârstă de 40 de ani apărând cu brio locul doi pentru echipajul client deținut de Richard Mille.

Le Mans HyperCar

Echipajul #51 a plecat din pole position cu coechipierul lui Pier Guidi, James Calado, la volan. Calado a păstrat conducerea la start și a respins un atac în virajul 1 din partea lui Nielsen din mașina soră #50, care îl depășise pe Kevin Magnussen din BMW-ul #15, fostul pilot de F1 coborând de pe locul doi pe trei.

Astfel, Calado a condus o mare parte din primele două ore și jumătate ale cursei, cedând poziția de lider doar în perioada opririlor la boxe.

Mai în spate, Ferdinand Habsburg a avut un start extraordinar, ajungând de pe locul nouă pe locul al patrulea patru în doar primul tur cu echipajul Alpine Endurance A424 #35, în timp ce Will Stevens de la Cadillac HTJ a fost protagonistul primului incident. Habsburg l-a atins neintenționat la ieșirea din virajul 1, iar Cadillac-ul #12, cu Stevens la volan, a coborât astfel de pe locul patru pe 12.

Al cincilea după primele tururi a fost coechipierul lui Stevens, Earl Bamber, în al doilea Cadillac V-Series R #38.

Calado a condus timp de o oră până când a intrat la boxe după 34 de tururi. Nielsen a intrat la boxe puțin mai devreme, fiind la șase secunde de coechipierul său de la Ferrari. În spate se afla Habsburg.

Cu 10 tururi înainte ca James Calado să intre la boxe pentru a recupera resturile, a fost anunțată prima neutralizare cu Full Course Yellow, iar când aceasta a fost ridicată, limitatorul de viteză al BMW-ului lui Kevin Magnussen nu s-a dezactivat, ceea ce l-a făcut să coboare de pe locul trei pe nouă, promovându-l pe Habsburg pe locul trei.

Bamber a avut de asemenea probleme cu Cadillac-ul #38, lovind McLaren-ul #59 United Autosports 720S GT3 Evo al lui James Cottingham în virajul 1, în timp ce încerca să îl depășească pe exterior pe K-Mag, derapând și pierzând locul patru, coborând pe 17.

O mașină de siguranță virtuală a fost „chemată”, la începutul celei de-a treia ore, pentru a recupera Mercedes-AMG GT3-ul #61 Iron Lynx al lui Christian Reid, care se răsucise în virajul 9 și rămăsese blocat în pietriș. Astfel, AF Corse a avut ghinionul de a pierde primele două poziții deoarece făcuseră opririle la boxe cu 10 minute înainte de această neutralizare.

Astfel, Caddilac-urile erau acum pe primele 2 poziții la reluarea curse. Pentru foarte puțin timp, însă : Lynn a rămas lipit de spatele lui Button. Button a accelerat, apoi a frânat brusc pentru a-și încălzi pneurile și frânele înainte de a conduce restartul, dar Lynn a interpretat greșit acest lucru ca fiind chair restartu propriu-zis. Când Button a frânat, Lynn a intrat în spatele coechipierului său. Cadillac-urile, principalii adversari ai Ferrari-urilor din punct de vedere al ritmului, pierduseră, acum , orice șansă de a mai câștiga cursa – Lynn a revenit pe pistă în același tur cu liderul, dar în afara primilor 10, și a primit mai târziu o penalizare de Drive – Through, în timp ce Button a pierdut mai multe tururi din cauza problemele asociate accidentului. După acest incident, cursa a fost neutralizată, fiind trimisă mașina fizică de siguranță.

AF Corse ocupau , la sfârșitul acelei perioade, primele 3 locuri în cursă, cu echipajele de uzină 1-2 împreună cu echipajul – „client” pe 3. Giovinazzi a continuat treaba făcută deja de James Calado, păstrând avansul față de mașina soră. El a mărit diferența, treptat, în următorul stint, dar spre final, Fuoco a răsucit prototipul în încercarea de a depăși un GT3 și l-a promovat pe Ye pe locul doi și pe Frijns de la BMW pe locul trei, italianul coborând pe locul cinci. Pe locul patru, în mod amenințător, se afla Toyota GR010 #8 a lui Brendon Hartley.

Totuși, în aceL moment, Giovinazzi a avut probleme. El a primit o penalizare pentru încălcarea procedurii VSC, coborând în partea de jos a top 10, ceea ce i-a permis lui Ye din mașina #83 să preia conducerea, Fuoco revenind pe locul doi.

Ye a mărit imediat diferența față de Fuoco, până la 15 secunde la un moment dat, cu cele două Toyota ale lui Kobayashi și Hartley acum pe locurile trei și patru.

Ye a ieșit din prototip la următoarea oprire și a fost înlocuit de debutantul la HyperCar și la Ferrari Phil Hanson pe Ferrari-ul AF Corse galben, locul lui Fuoco fiind luat de Miguel Molina pe prototipul de uzină.

Molina a început să reducă rapid diferența creată de Ye, dar la jumătatea cursei a fost anunțată o altă neutralizare cu mașină de siguranță, din cauza unor resturi pe linia de cursă.

Acest lucru i-a făcut munca grea lui Molina, plasându-l la doar câteva zecimi în spatele lui Hanson. Cu toate acestea, nu a durat mult până când a fost chemată a patra mașină de siguranță a cursei, deoarece Ford Mustang Proton #77 a luat foc pe linia dreaptă a boxelor și s-a oprit în partea dreaptă a virajului 1.

Când cursa a fost reluată, nu a durat prea mult până când Molina a preluat conducerea de la Hanson. El l-a ținut în frâu pe Nyck de Vries, acum în Toyota #7, în lupta pentru locul doi, cu olandezul suflându-i în ceafă, iar cealaltă Toyota, #8, acum cu Ryo Hirawaka la volan, nu era nici ea departe.

În mare parte, ordinea cursei a rămas așa pentru următoarea oră și jumătate. Molina a început să construiască un avans față de Hanson, spaniolul predând apoi prototipul #50 lui Nicklas Nielsen, care a continuat această muncă și a construit o diferență de opt secunde.

Hanson i-a predat apoi locul lui Kubica, care a redus treptat avansul, dar nu era suficient de aproape de Molina pentru a lupta pentru poziția de lider.

În spatele celor două Ferrari, cele două Toyota se luptau cu BMW-urile, care deveniseră principalii adversari ai prototipurilor japonezo-germane, chiar dacă niciunul dintre echipaje nu putea să îl înfrunte vreunul din cele 3 AF Corse aflate în frunte. Sheldon van der Linde, cu BMW-Ul M Hybrid V8 #20 sponsorizat de Shell, a avansat pe locul al treilea, în fața lui Mike Conway, care l-a înlocuit pe Nyck de Vries în Toyota #7.

În spatele lor, pe locul cinci, se afla Calado, din nou în #51, care avansa în pluton pentru a recupera terenul pierdut după penalizările lui Giovinazzi. Italianul a fost sancționat cu două drive-through-uri, ultimul pentru depășirea vitezei în pitlane, ceea ce a făcut ca prototipul #51 să piardă teren considerabil față de poziția sa anterioară.

Kubica, însă, era într-o misiune. La opririle la boxe l-a depășit pe Fuoco, crescând un avans de șase secunde în timp ce Fuoco își încălzea pneurile noi.

Totuși, italianul a redus rapid diferența la mai puțin de o secundă, dar oricât a încercat, nu a putut găsi o cale de a trece de Kubica.

Nu contează, totuși. Kubica avea mai puțin combustibil decât mașina de fabrică a lui Fuoco și trebuia să oprească primul. Când a făcut-o, Fuoco a dat lovitura și a ieșit cu șase secunde în fața lui Kubica când opririle s-au echilibrat.

Finalul Decisiv

Fuoco, care nu a primit gume noi la opriri, a avut probleme cu aderența, partea stângă față fiind deosebit de sensibilă la uzură. Kubica și-a tratat pneurile mai blând și, deși nici el nu avea cauciucuri noi, a reușit să reducă diferența la trei secunde.

În spatele lui Kubica, Calado i-a predat prototipul AF Corse #51 lui Pier Guidi. Italianul l-a urmărit pe Kubica și s-a apropiat la câteva zecimi, dar, la fel ca Fuoco mai devreme, nu a reușit să treacă de un Kubica strălucitor din punct de vedere defensiv.

Și așa a rămas, cu cele trei prototipuri Ferrari AF Corse 499P trecând linia de sosire în această ordine pentru a umple podiumul în roșu (și galben), mașina galbenă „satelit” fiind „cașcavalul și șunca” între mașinile de uzină.

Al patrulea a fost BMW-ul #15 al lui Dries Vanthoor, care a reușit să se aprere de cele două Toyota. Dries Vanthoor a terminat cu un avans considerabil, cu Buemi la opt secunde și Kobayashi la mai puțin de o secundă în spatele coechipierului său.

Al șaptelea loc a fost ocupat de sora #20 BMW a lui Robin Frijns, Alex Lynn recuperând Cadillac-ul #12 până pe locul opt în final. Al nouălea a fost primul Peugeot, #93 9X8 al lui Mikkel Jensen, iar al nouălea a fost Porsche #5 al lui Michael Christensen, Porsche nereușind să-și repete succesul de anul trecut de aici.

Le Mans GT3

Daniel Juncadella și-a croit drum spre prima victorie LMGT3 la Qatar 1812 km. Juncadella, pilotul TF Sport #33, a rezistat presiunii lui Gregoire Saucy, McLaren 720S LMGT3 EVO #59 United Autosports, în ultima oră a cursei pentru a obține victoria după 287 de tururi parcurse.

Pentru prima dată în sezonul 2025, 18 echipaje LMGT3 (9 uzine cu 2 mașini fiecare) au luptat pe circuitul internațional Lusail în acest sezon, pentru victoria în o cursă de anduranță de 10 ore.

United Autosports au fost favoriți după calificări, iar la startul cursei au menținut formația 1-2 cu pilotul McLaren #95 Darren Leung în fața McLaren-ului #59 al lui James Cottingham.

Arnold Robin s-a menținut inițial pe locul al treilea cu Lexus RC F LMGT3 #78 Akkodis ASP, în fața ambelor Ferrari 296 LMGT3 ale AF Corse, dar în turul 2 l-a depășit pe Cottingham.

De fapt, Robin a reușit curând să preia conducerea clasei LMGT3 de la Leung. În celălalt Lexus #87, cursa lor s-a încheiat devreme, când românul Petru Umbărăsecu a încercat o manevră pe interiorul Ferrari-ului #21, al lui Francois Heriau, dar și-a judecat greșit atacul și, ca urmare, a intrat în plin în Ferrari-ul AF Corse. El a intrat la boxe la scurt timp după aceea, iar echipajul #87 a continuat cursa până la abandon și a primit o penalizare pentru drive-through (DT).

În timp ce Robin a continuat să-și mărească avansul, atenția a fost îndreptată către lupta pentru locul patru.

În turul 13, Thomas Flohr (Ferrari #54) s-a apărat de Corvette-ul TF Sport #81 al lui Tom van Rompuy, înainte ca Ahmed Al Harthy să încerce o manevră pe exterior în virajul 7.

Van Rompuy a devenit în curând al doilea abandon din cauza unei defecțiuni în arborele alternatorului.

Avansul important al lui Robin a fost spulberat în timpul primei runde de opriri la boxe, unde pilotul Lexus #78 a ieșit pe locul trei în spatele celor două McLaren-uri.

Cu toate acestea, Robin și-a continuat elanul pentru a contesta locul ocupat de McLaren-ul #95-ul lui Leung, campionul din 2023 al British GT, acesta fiind al doilea, în timp ce Cottingham, vicecampionul din 2023 al British GT, conducea la clasă.

Primii patru din clasă au dus o luptă tensionată. Doar două secunde separau mașinile din grupul fruntaș.

Al Harthy a demonstrat din nou ambiția când a început să-l urmărească pe Robin pentru locul al treilea, și a reușit să ajungă pe locul al doilea în timpul unei secvențe de oprire la boxe, deoarece Robin a continuat mai mult decât ceilalți înainte de a intra la boxe, iar over-cut-ul a dat roade.

Finn Gehrsitz i-a luat locul lui Arnold, în timp ce ceilalți piloți Bronze au continuat cu un alt stint.

În timpul celei de-a treia ore, Christian Reid a scăpat spatele Mercedesului-AMG LMGT3 #61 Iron Lynx și a rămas cu roțile din spate blocate într-o groapă de pietriș la virajul 9.

Acest lucru a instigat la prima mașină de siguranță virtuală a cursei și a adus din nou împreună grupul de LMGT3-uri.

După a doua perioadă de SC, declarată atunci când cele două Cadillac-uri din LMH s-au ciocnit, Al Harthy a continuat să pună presiune pe Lexus-ul #78 chiar cu Gehrsitz la volan.

În timpul celei de-a patra ore de cursă, Ben Tuck cu Fordul Mustang LMGT3 Proton #77 a luptat pentru a avansa spre un potențial top 10.

Cursa a depășit jumătatea distanței, iar McLaren-urile United Autosports nu se mai aflau în forma dominantă din primele ore ale cursei, Lexus-ul Akkodis #78 ținându-le la distanță în frunte.

Valentino Rossi a întreprins un duel aprig pentru locul patru în BMW M4 LMGT3 EVO #46 cu Ferrari 296 LMGT3 AF Corse #21 pilotat Francois Heriau. Rossi a pătruns pe interior în ultimul viraj, depășindu-l.

Marino Sato, pilotul obișnuit al United Autosports, a preluat conducerea clasei LMGT3 pentru McLaren #95și l-a ținut în frâu pe Mattia Drudi de la Heart of Racing.

A patra neutralizare cu mașină de siguranță a fost lansată din cauza Fordului #77 care a luat foc , cu Bernado Sousa la volan. Fumul a umplut habitaclul în timp ce acesta mergea pe linia dreaptă principală, determinându-l să parcheze mașina de urgență în virajul 1, echipa suferind anterior un incendiu în timpul Prologului și având un șasiu nou pentru a participa la cursa de deschidere a sezonului.

Marino Sato și-a păstrat forma curată, dar puternică în munca sa defensivă, care a fost ușurată după ce Drudi s-a confruntat cu o penalizare drive-through pentru o lansare anterioară nesigură la pit stop.

Juncadella în Corvette-ul #33 pe locul al treilea, avea rezerva de enrgie virtuală mai „umplută” decât cei din jurul său.

În fața spaniolului, a avut loc o luptă pentru locul doi când Alessio Rovera (#21 Ferrari) a urmărit BMW-ul WRT #46 al lui Kelvin van der Linde, înainte ca #46 să intre la boxe și Rossi să revină la volan.

Sean Gelael a deținut un avans promițător cu un ritm cursiv, după ce a obținut premiul Goodyear Wingfoot Award pentru eforturile depuse în timpul său de conducere a cursei.

Avansul controlat al United Autosports s-a încheiat în cele din urmă la începutul celei de-a noua ore de cursă; Gelael a servit un DT pentru o ieșire nesigură de la pit stop în fața Aston Martin-ului #10 Racing Spirit of LeMan.

McLaren #95 și-a pierdut șansele de victorie cu o oră și 26 de minute înainte de final, însă lupta pentru lider a continuat cu BMW-ul #31 WRT al lui Augusto Farfus în fața Aston Martin-ului #27 al lui Zach Robichon, Corvette-ul #33 TF Sport al lui Jonny Edgar și Saucy pe locul cinci pentru McLaren-ul #59.

La scurt timp după ce Juncadella i-a luat locul lui Edgar, Saucy a început să pună presiune pe Corvette în ceea ce avea să se perpetueze până la steagul în carouri.

Dar, nu a fost suficient. Datorită faptului că a avut cu 10% mai multă energie virtuală ca Mclaren-ul de la United, TF Sport a câștigat lupta echipelor care nu au câștigat încă o cursă în era LMGT3, iar după 287 de tururi, Juncadella a câștigat clasa LMGT3 pentru TF Sport și Covette cu co-piloții săi Jonny Edgar și Ben Keating.Juncadella a pilotat Corvette-ul #33 pe locul al treilea, dar părea pozitiv pe energia virtuală cu mai mult decât cei din jurul său.

În fața spaniolului, a avut loc o luptă pentru locul doi când Alessio Rovera (#21 Ferrari) a urmărit BMW-ul WRT #46 al lui Kelvin van der Linde, înainte ca #46 să intre la boxe și Rossi să revină la volan.

Sean Gelael a deținut un avans promițător cu un ritm cursiv, după ce a obținut premiul Goodyear Wingfoot Award pentru eforturile depuse în timpul său de conducere.

Avansul controlat al United Autosports s-a încheiat în cele din urmă la începutul celei de-a noua ore de cursă; Gelael a servit un DT pentru o ieșire nesigură de la pit stop în fața Aston Martin-ului #10 Racing Spirit of LeMan.

McLaren #95 și-a pierdut șansele de victorie cu o oră și 26 de minute înainte de final, însă lupta pentru lider a continuat cu BMW-ul #31 WRT al lui Augusto Farfus în fața Aston Martin-ului #27 al lui Zach Robichon, Corvette-ul #33 TF Sport al lui Jonny Edgar și Saucy pe locul cinci pentru McLaren-ul #59.

La scurt timp după ce Juncadella i-a luat locul lui Edgar, Saucy a început să pună presiune pe Corvette în ceea ce avea să se perpetueze până la steagul în carouri.

Dar, nu a fost suficient. Datorită faptului că a avut cu 10% mai multă energie virtuală ca Mclaren-ul de la United, TF Sport a câștigat lupta echipelor care nu au câștigat încă o cursă în era LMGT3, iar după 287 de tururi, Juncadella a câștigat clasa LMGT3 pentru TF Sport și Covette cu co-piloții săi Jonny Edgar și Ben Keating.

Saucy s-a clasat pe locul al doilea, la mai puțin de o jumătate de secundă de #33 la linia de sosire – cu co-piloții săi de la McLaren #59, Sebastien Baud și James Cottingham, urmați de trio-ul WRT BMW #31 format din Timur Boguslavskiy, Augusto Farfus și Yasser Shahin pe locul al treilea.

Ben Barnicoat a ocupat poziția a patra pentru echipajul #78 Akkodis ASP Lexus împreună cu Finn Gehrsitz și Arnold Robin.

Alessio Rovera a terminat al cincilea pentru echipajul #21 AF Corse Ferrari, inclusiv Simon Mann și Francois Heriau.

Heart of Racing a ocupat locul șase cu Aston Martin #27 și copilotii Mattia Drudi, Zach Robichon și directorul de echipă Ian James.

Marino Sato a obținut în final locul șapte pentru echipa McLaren #95, alături de coechipierii Sean Gelael și Darren Leung.

Celălalt AF Corse, Ferrari-ul #54, a terminat pe locul opt cu Davide Rigon, Francesco Castellacci și Thomas Flohr.

Racing Spirit of Leman a terminat pe locul nouă cu Valentin Hasse Clot, Eduardo Barrichello și Derek Deboer, în timp ce trio-ul Ford #88 al Proton Competition format din Dennis Olsen, Giammarco Levorato și Stefano Gattuso a completat top-10-ul.

Rezultatele Cursei (prin AutoHebdo)

Surse Foto – Galerii FIA WEC și Motorsport Week

Surse Video – X : @fiawec

Surse Inspirație(pe lângă vizionare personală) : Motorsport , Motorsport Week, SportsCar 365, WEC

Sursă Thumbnail – Doha News prin FIA WEC