Andreea Goga: „Roadbook Adventure Challenge a ajuns la ediția cu nr. 7 și este clar unul dintre cele mai frumoase și bine organizate evenimente ale sezonului.”
„Dacă în primele ediții am fost dădăciți și îndrumați, dacă dădeam de greu (a se citi: nu găseam reperul pe roadbook sau ne pierdeam) organizatorii anul acesta au considerat că „ați crescut, mergeți și vă descurcați singuri!” și au decis că a venit vremea să ne arate și partea cu Challenge din numele lor, incluzând o zi de Maraton.
Adică, din cele 3 zile de concurs, în a două zi finish-ul este pe munte, tabăra tip bivuac, cu dormit în cort; apoi, în următoarea zi (a treia), startul din bivouac cu finish în tabăra de bază. Transportul corturilor și bocceluțelor cu lucrurile personale a fost asigurat de către organizator.
Cu asta, ne-au oferit o experiență pe care sunt sigură că nu o vom uită.
Atmosfera din bivuac e greu de descris.
Sunt 100 de oameni și corturi, “blocați” în același loc pe munte, fiind conectați prin 3 mari factori comuni: aventură, motocicletă, natură. Cu 170 de km lăsăți în urmă și poveștile și pățaniile aferente de pe traseu, cu focul de tabăra, cu frigul, cu vântul, cu povești, râsete și voie bună, organizatorii ne-au asigurat o amintire și o experiență de neuitat.
Pentru mine, personal, a fost un carusel de emoții și trăiri extreme toată cursa, și prima după 20 de ani de când iau startul la diferite discipline, unde mă confrunt cu un dușman pe care nu l-am întâlnit până acum: deshidratarea.
După un Prolog aproape ireproșabil, în a două zi, efectiv m-am târât pe traseu până la final, din cauza unei indigestii care m-a deshidratat complet peste noapte și din cauza căruia, 24 de ore, nu am putut ingera nicio mâncare solidă. Eram în plină etapă de Maraton, cu instalare cort, culcuș, lipsiți de orice formă de confort urban, iar eu eram ca un melc în reluare.
Oboseala, frigul și vântul din tabăra m-au trimis devreme la culcare și după un somn lung și nesperat de odihnitor în cort, în a treia zi credeam că îmi mai recăpătasem din formă. Dar se pare că cei doi neuroni activi erau în dezacord cu mine așa că neatenția m-a costat mult, încărcând și parcurgând traseul celor de la clasa ATV, în loc de Pro, ratând astfel o buclă semnificativă.
Bineînțeles că s-a lăsat cu smiorcăiala de ciuda și frustrare că mi-am compromis singură cursa; am fost supărată tare de greșeala pe care o făcusem, nu mi-am îndeplinit targhetul de a parcurge integral traseul, ca la sfârșit să pot face o autoevaluare clară în ceea ce privește nivelul meu, dar a fost o experiență din care am învățat multe și, per total, m-am bucurat, în ciuda a tot ceea ce am pățit.
Respect și felicitări colectivului organizator! An de an va perfecționați, și deveniți, iată, la ediția a 7-a, ireprosabilii.
Ferry, Mario, Mihaela, Cristina, Stefan, voluntari, fotografi, prieteni vechi si noi… Chapeau!”
Articol preluat de pe Social Media – Andreea Goga
Foto credit: Irina Petrichei, Ramona Murariu, Lavi Mureşan, Teona Prie
Despre autor
