LIMITELE PISTEI: CURTEA DIN SPATE
Ce se întâmplă când un iepuraș ca al meu, pasionat de F1, mereu neastâmpărat, zglobiu, dispare fără urmă? În general el zburda nestăpânit prin curte, dar de data aceasta ceva se schimbase. Yuki nu se clintise din ascunzătoarea lui. Întrebarea care mă frământa era următoare: unde anume se ascunsese?
Max: Tacticianul
„Trebuie să verificăm cu atenție terenul. Iepurele tău e sprinten, dar lipsit de strategie. Curând o să îi fie foame.” a spus el, privind în jur de parcă s-ar fi aflat la o vânătoare.
„Așa cred și eu, dar tot nu-l zăresc.” oftez. „Max, nici măcar nu se mișcă.”
Max și-a îndreptat privirea spre Lando, care râdea în hohote. „Lasă râsul, e ceva serios.” a adăugat apoi, „Trebuie să-l găsim repede – curând îi va fi frig.”
Am încuviințat din cap.
Lando: Spiritul Liber din F1
Lando se afla cu gândul la campionatul mondial, însă în clipa în care mi-a văzut chipul îngrijorat, a uitat cu desăvârșire de lumea F1. Lando s-a lăsat în genunchi pe iarbă, cercetând și el, la rândul lui, împrejurimile în căutarea lui Yuki.
Lando și-a mijit ochii preț de o clipă, apoi îi deschise larg și exclamă, plin de entuziasm: „Cred că l-am găsit!”, arătând spre un punct care, câteva secunde mai târziu, s-a dovedit a nu fi altceva decât o piatră.
Fără să își piardă cumpătul, Lando începu să-l strige: „Yukiii! Am ceva bun pentru tine, vino!” El se bucura din toată inima, convins că iepurele meu avea să apară la simpla lui chemare.
Charles: Artistul F1
Charles nu prea lua parte la agitația generală; era absorbit de telefonul lui cel nou, fascinat de jocurile luminii.
Hm… a remarcat el, lumina e perfectă pentru o poză!
Având telefonul în mână, Charles a aruncat o privire spre mine, mi-a văzut chipul îngrijorat și a respirat adânc. Luând lucrurile în serios, a început să scaneze zona cu telefonul. Când a dat zoom, a făcut ochii mari și l-a observat pe Yuki:
Îl văd! E sus, în stejarul cel bătrân. Nu se mișcă deloc.
Zâmbește cu subînțeles, apoi îi face o poză lui Yuki.
Kimi: Sufletul Blând
Kimi a fost singurul care a izbutit să se apropie de Yuki, cu pași mici, calmi, fără să-l sperie.
În vreme ce ceilalți se contraziceau aprins pe seama „unghiurilor potrivite” și a „luminii perfecte”, Kimi s-a așezat tăcut în iarbă și l-a privit pe Yuki, spunându-i cu blândețe: „Totul e în regulă, vino la mine.”
Câteva momente mai târziu, după ce-l cântărise din priviri, nehotărât, Yuki s-a apropiat încet și a sărit în brațele lui. Kimi l-a mângâiat ușor, zâmbind, și apoi a remarcat: „Yuki doar privea apusul.”
