Ora 8:05, axa Bucureşti-Braşov-Iaşi.
„This is the sunshine…”. Alarma sună pentru ultima oară în acest an şi în această jumătate de deceniu.
De mâine vom fi mai aproape de jumătatea secolului decât de începutul mileniului. Este un moment în care trebuie să trasăm o linie, iar, la fel ca în fiecare an, să ne stabilim realizările şi greşelile din anul care tocmai se încheie.
Următorul pas va fi să stabilim strategia pentru anul viitor.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în interiorul fabricilor echipelor din Formula 1. Este final de erā, iar, începând cu ziua următoare, monoposturile cu efect de sol se vor şterge treptat din memoria colectivă. Vor fi înlocuite de prototipurile din noua generație, de următorii „monştrii” ce vor debuta începând din februarie.
Este o bornă importantă şi pentru noi. Cum a început era efectului de sol? Cu binomul Ionuț Popa & Ionuț Timofte în josul ecranului, drept autori de articole. Cu această ocazie, dorim să închidem o elipsă, să ne reunim forțele pentru a încheia în aceeaşi postură ultimul an al regulamentului.
Schimbările se anunță a fi dramatice pentru echipe, piloți şi fani. Monoposturi mai înguste, mai uşoare şi mai … electrice. Va apărea din nou rake-ul (gardă la sol mai mare, fără să exploateze efect venturi), aripile față vor fi mai simpliste, iar DRS-ul va dispărea în totalitate. Power unit-ul va fi alcătuit, pe partea de putere, din motorul cu ardere electrică (ICE) şi MGU-K, ambele cu aceeaşi pondere.
Ne uităm şi către viitoarea grilă de start din Australia. Observăm două nume noi în platou şi dispariția echipei Sauber, intrată în competiție în urmă cu peste 3 decenii, în 1993. Sauber a fost echipa care a propulsat în universul F1 nume intrate deja în istoria sportului: Heinz Harald Frentzen, Kimi Raikkonen, Felipe Massa, Robert Kubica, Sergio Perez, Charles Leclerc. Cândva, „terenul de joacă” al Scuderiei, echipa fondată de Peter Sauber speră la un viitor mai bun sub noua structură operațională. Numele noi sunt Cadillac si Audi, mărci consacrate de maşini. Audi este un nume mare şi în istoria motorsportului, cu succese remarcabile în epoca interbelică sub numele de Auto Union (posibil ca numele lui Bernd Rosemeyer să vă spună ceva). De asemenea notăm parcursul Audi în WRC-ul din anii 80. Modelul Audi Quattro a fost pionierul tracţiunii integrale, iar echipa a dominat prima jumătate a deceniului. În rest lista este foarte lungă, constructorului german i se pot atribui performanțe mărețe precum victoria din 1987 din Pikes Peak (prima urcare sub 11 minute), multiplele titluri din DTM şi cele 13 victorii în Le Mans (din 18 participări), inclusiv prima victorie cu un motor diesel. În concluzie (fără să fim subiectivi) aproape fiecare participare Audi într-o competiție de motorsport s-a incheiat cu succese remarcabile.
La capitolul motorişti trebuie să remarcăm întoarcerea Honda în competiție, de data aceasta alături de Aston Martin. În ultimele două ere, motoristul japonez a reuşit să creioneze cele mai puternice părți electrice de pe grilă, pe vremea când motorul electric aducea doar 20% din raportul total. Vedem ce vor reuşi cu motorul electric aflat la 50% din potențialul total. De asemenea, Honda a avut un succes remarcabil în calitate de motorist în „epoca de aur” a F1: Honda a câștigat titluri mondiale la constructori alături de Williams (1986 și 1987) și McLaren (1988-1991). Indubitabil, numele lui Ayrton Senna este legat pentru totdeauna de compania japoneză. Mentalitatea sa tipică unui samurai, performanțele obținute pe circuit alături de Honda și relația specială pe care Senna a avut-o cu Soichiro Honda sunt argumentele care ne confirmă teza.
După rânduri şi paragrafe, ajungem la subiectul de facto al acestui articol. Să zicem că realizăm un exercițiu de imaginație şi ne lansăm la finalul noii ere, 31 decembrie 2028. Ce piloți se vor remarca în aceşti 3 ani şi cum va arăta grila de start de atunci? Fiind previziuni, evident, acestea trebuie tratate cu rezervă.
Aproape în mod clar vor dispărea piloții care au făcut istorie în ultimele două decenii ale competiției. În acest caz, numele lui Lewis Hamilton și Fernando Alonso sunt în „vizorul” nostru. Posibil și ca Nico Hulkenberg, care a spart ghinionul și a ajuns pe podiumul etapei de la Silverstone după o evoluție impresionantă, să agațe casca în cui până la finalul sezonului 2028. Celor 3 piloți menționați mai sus, le vom dedica un text separat. Acum ne concentrăm pe piloții aflați în vârf de formă si pe noile speranțe ale competiției. Pentru a nu realiza topuri inutile, îi vom lua în ordine, pe baza poziției din clasamentul general al anului precedent. Pentru a nu lungi inutil acest text fiecărui pilot îi vom dedica 2 paragrafe – primul scris de Ionuț Popa, şi al doilea de către Ionuț Timofte, astfel reunindu-se binomul ce a oferit atâtea analize în ultimii ani.
Lando Norris
Ionuț Popa: Campion mondial la final de eră, Lando Norris intră în 2026 cu gândul de a-şi apăra titlul mondial obținut cu mare dificultate, la doar 2p de Max Verstappen.
După un sezon oscilant, în care cursele reuşite au fost întrerupte de erori de pilotaj şi erori ale echipei, ne aşteptăm la un Lando puțin schimbat. Aş include 2 variante, fie acesta a scăpat de complexe, o dată cu împlinirea marelui vis, şi va pilota mai dezinvolt constant, fie îl vom revedea cu mai puțină ambiție, dat fiind că si-a realizat marele obiectiv.
Rămâne să vedem cât de rapid va fi monopostul McLaren. Dar cu un Power Unit Mercedes ce se anunță a fi unul impresionant şi cu o echipă aero remarcabilă la Woking, piloții McLaren au şanse mari teoretice să se lupte constant la victorii de GP.
Ionuț Timofte: „În fiecare sezon există un campion mondial, însă nu în fiecare sezon avem și un mare campion”.
Fraza, care îi aparține regretatului Ayrton Senna, încapsulează cel mai bine titlul câștigat de Lando Norris în acest an.
Istoria F1 abundă de numele unor piloți care s-au impus în clasamentul general la finalul unei stagiuni, fără ca ei să fie cei mai rapizi piloți de pe grilă.
Cazurile lui Mike Hawthorn, Jack Brabham, Phil Hill, Keke Rosberg, Damon Hill, Jacques Villeneuve, Jenson Button stau mărturie în acest caz.
Nu întotdeauna pilotul mai rapid câștigă, dar nu este nici o rușine în asta. F1 este un sport tehnic, iar factorul uman are o pondere scăzută. Cu siguranță, viitorul lui Lando Norris în F1 va depinde de materialul de concurs. Nu ne putem baza (cel puțin până nu vedem monoposturile pe circuit) pe previziunile apărute în mass-media, referitoare la PU-l Mercedes (care anticipează o dominație specifică sezonului 2014).
În 2014, estimativ, unitatea de putere Mercedes a avut un avantaj de 60CP și a fost cu 18kg mai ușoară față de concurență. În speță, pe lângă avantajul pe liniile drepte, Mercedes a beneficiat și de o distribuție mai bună a maselor.
Totuși, în 2014, deși a beneficiat de PU Mercedes, McLaren a avut un sezon modest. În concluzie, indiferent de parcursul post-titlu, Norris a intrat în galeria campionilor McLaren (alături de Fittipaldi, Hunt, Lauda, Prost, Senna, Hakkinen, Hamilton). Vom vedea dacă sezonul acesta a fost un „one hit wonder” sau Lando Norris are capacitatea de a deveni un etalon al generației sale.
Max Verstappen
Ionuț Popa: Max Verstappen este, în mod clar, pilotul ultimilor ani din Formula 1. După o perioadă foarte roditoare, îl vedem pe Max în postura de cvadruplu campion mondial, cu 71 de victorii la activ, ocupând deja locul 3 în istorie. Viitorul lui Max la Red Bull este incert, chiar dacă are constract cu echipa de la Milton Keynes până în 2028.
În ultima perioadă s-a discutat despre o trecere a sa la Aston Martin sau Mercedes, aspecte care se pot realiza în cazul în care Red Bull va suferi de pe urma plecărilor importante din zona tehnică. În mod clar, structura echipei s-a schimbat după despărțirile de Christian Horner, Rob Marshall, Adrian Newey sau Dr Helmut Marko, însă echipa rămâne cu o echipă tehnică tânără şi talentată, condusă de Enrico Balbo şi Pierre Wache, ce a reuşit să realizeze upgrade-urile tehnice foarte ingenioase de la finalul sezonului trecut.
În mod clar, dacă Verstappen va dispune de un monopost competitiv, acesta va continua perioada de grație, cu posibilitatea de a termina noua eră cu un număr mai mare de titluri mondiale.
Ionuț Timofte: Fiecare generație de piloți are un vârf, un exponent care „le arată calea” celorlalți. Anii ’50 l-au avut pe Fangio, anii ’60 pe Clark, anii ’70 l-au avut pe Stewart (sau pe Lauda, depinde de subiectivismul fiecăruia), anii ’80 l-au avut pe Prost, anii ’90 pe Senna, anii 2000 pe Schumacher samd.
Cu siguranță, Verstappen este cel mai bun pilot al perioadei actuale. Similar cu Schumacher până la un punct (inclusiv în ceea ce privește stilul de pilotaj), Max a reușit să depășească statul de pilot extrem de rapid (perioada 2015 – Monaco 2018) însă extrem de agresiv (întrebați-l doar pe Kimi Raikkonen) și înclinat spre erori.
Olandezul și-a îmbunătățit racecraft-ul (știința cursei) la un nivel care îl pune alături de cei mai mari piloți ai istoriei. Poate sună deja a clișeu, dar restructurarea internă de la Red Bull coroborată cu schimbarea de regulament vor avea un impact uriaș în ceea ce privește cariera lui Verstappen. Fiind „cel mai bun dintre cei mai buni”, olandezul nu va duce lipsă de oferte (în cazul unui insucces Red Bull).
La volanul unui monopost rapid, Max are șansa să rescrie toate recordurile până la finalul lui 2028 (mai puțin cel legat de titlurile mondiale și cel legat de tururile rapide – record, care, probabil îi va aparține pentru totdeauna lui Michael Schumacher).
Oscar Piastri
Ionuț Popa: Chiar dacă a pierdut titlul mondial din 2025, după o a doua jumătate de sezon modestă, Oscar Piastri rămâne cu faptul că a condus clasamentul general în 17 din cele 24 de etape ale sezonului.
Oscar promite să îşi ia revanşa în 2026, iar acest deziderat este unul realist, dacă echipa din Woking va avea un monopost competitiv. Cu toate acestea, în ultima perioadă s-a putut observa „un festival de zvonuri” despre viitorul lui Piastri post 2026.
Red Bull, Ferrari, Aston Martin sunt echipele care l-ar putea oferta pe australian în acest an, dacă relația sa cu echipa McLaren va suferi o ruptură.
Ionuț Timofte: Un parcurs demn de sezonul 2010 realizat de Mark Webber – cam așa putem descrie performanța lui Oscar Piastri din 2025, an în care a avut pentru prima dată un monopost de titlu mondial la dispoziție.
Orice s-ar spune, australianul s-a descurcat onorabil. După abandonul lui Norris, de la Zandvoort, când distanța din clasamentul general era una considerabilă (34 de puncte față de mai rutinatul său coechipier și 104 puncte față de Verstappen) se părea că Oscar Piastri va deveni primul campion mondial non-european de la Jacques Villeneuve încoace și primul campion din afara Europei din acest secol / mileniu (Villeneuve câștigând titlul în 1997).
Pe circuitele cu aderență scăzută, Piastri a subperformat. Nimic surprinzător aici, dar pilotul de la Antipozi a avut evoluții slabe și pe piste care trebuiau să îi favorizeze preferințele (circuite cu aderență ridicată și viraje de viteză mare). Silverstone este cel mai bun exemplu. Totuși, părerea mea este următoarea: Piastri va progresa, va învăța din greșelile trecutului, iar viitorul său poate avea tente luminoase. Anul acesta a reprezentat o curbă de învățare pentru Piastri.
George Russell
Ionuț Popa: Cu performanțe solide în 2024 şi 2025, George Russell a reuşit să îi demonstreze lui Toto Wolff că echipa poate avea performanțe după plecarea lui Lewis Hamilton.
Dacă Mercedes va reuşi să revină în fruntea grilei, o dată cu noul regulament, George Russell pare a fi pilotul care ar putea aduce un nou titlu mondial pentru echipa britanico-germană.
Chiar dacă nu posedă încă exactitatea şi eficiența lui Max Verstappen, Russell este un pilot fără puncte slabe, fiind foarte competitiv atât pe un singur tur, cât şi ca ritm de cursă. Mai mult, pare a fi un pilot care se poate adapta cu orice tip de monopost.
Ionuț Timofte: În opinia mea, George Russell este cel mai subapreciat pilot de pe grilă. Pilotul britanic are un stil de pilotaj lipsit de slăbiciuni (un fel de Alonso în miniatură, doar că Russell nu preferă acea subvirare extremă, atât de caracteristică dublului campion mondial).
Trebuie să amintim și performanțele pe ploaie ale pilotului britanic (victoria din Canada fiind vârful sezonului său – cu precizarea că, monopostul Mercedes „s-a simțit bine” pe pistele unde temperatura asfaltului a fost una scăzută). Cu materialul de concurs potrivit, Russell poate deveni primul campion mondial post-Hamilton la Mercedes (și campionul numărul 4 din istoria mărcii, după Fangio, Hamilton și Rosberg).
Cu siguranță, cel puțin din punctul meu de vedere, George Russell a reprezentat surpriza plăcută a acestui sezon. La fel ca toți ceilalți, Russell va trebui să se adapteze la cerințele din noua eră a F1. Insă, pentru cineva care nu are puncte slabe în materie de pilotaj, adaptarea nu ar trebui să reprezinte un impediment serios.
Charles Leclerc
Ionuț Popa: „Copilul de suflet al Ferrari”, Charles Leclerc încearcă de 6 ani să încheie perioada de secetă a echipei italiene. Dupa o eră în care l-am observat mai degrabă descumpănit, Leclerc speră ca Ferrari să reuşeasca monoposturi mai competitive în perioada 2026-2028.
Din păcate, schimbările din zona părții tehnice au plasat echipa într-o stare de confuzie, iar PU-ul de la Maranello pare să fie încă problematic. Însă Leclerc nu îşi abandonează marele vis, va încerca să aducă un nou titlu pentru Scuderia dupa cel din 2007. În mod clar, monegascul excelează ca abilitate tehnică, fiind unul dintre cei mai rapizi piloți pe un singur tur al noului secol şi un pilot foarte abil în defensivă.
Ionuț Timofte: Definiția visului năruit – probabil aceasta este sintagma care caracterizează perioada petrecută de Leclerc la Ferrari. După insuccesul din 2019 (datorat și inerentelor probleme de debut la Scuderie și de PU-l „controversat” al echipei italiene), se părea că Leclerc va sparge ghinionul în 2022, la startul epocii noi a efectului de sol (cea originală a avut la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor ’80, Colin Chapman fiind „vinovatul” pentru asta, cu revoluționarul Lotus 78).
Din păcate, nu a fost să fie, iar modificările de regulament din 2023 (care au „decupat” podeaua și, prin extensie, au facilitat apariția turbulențelor suplimentare și scăderea depășirilor) au lovit atât în Ferrari cât și în fanul de rând al competiției. Situația lui Leclerc este cumva similară cu cea a lui Nico Rosberg (deși stilul de pilotaj este diferit): ambii au reușit să învingă (în postura de coechipier) cei mai titrați și consacrați piloți de pe grilă.
Dacă la Rosberg a fost vorba despre Hamilton și Schumacher, la Leclerc este vorba despre Vettel și Hamilton. Totuși, la finalul zilei, Rosberg a reușit să devină campion. Pentru binele competiției, sper ca Leclerc să aibă același parcurs. Nu pot anticipa ce îi va aduce viitorul lui Charles Leclerc, dar nici Stirling Moss, Ronnie Peterson, Gilles Villeneuve nu au fost campioni mondiali și totuși sunt considerați unii dintre cei mai mari piloți din istoria competiției. Cumva, la momentul actual situația lui Leclerc este în antiteză cu cea a lui Lando Norris.
Andrea Kimi Antonelli
Ionuț Popa: Cu două podiumuri în sezonul de debut, pilotul în vârstă de 19 ani speră ca 2026 să fie un sezon de progres. În cazul lui Kimi este improbabil să îl vedem luptând pentru titlu încă din sezonul următor, dar ar putea să o facă spre finalul erei.
Ionuț Timofte: Kimi Antonelli este încă o necunoscută. Cu siguranță, el nu este noul Ronnie Peterson (așa cum era considerat pe la inceputul sezonului de către anumite persoane) însă pilotul italian se află deocamdată în faza de explorare, de maturizare și acumulare de experiență.
Faptul că a fost aruncat din prima, în „gura lupului”, cu un coechipier de talia lui George Russell a reprezentat și pentru el o bună curbă de învățare.
Verstappen a avut nevoie de 4 sezoane pentru a deveni pilotul complet. Vom vedea de cât timp va avea nevoie Antonelli, și, dacă, la el se va pune problema în acest fel. Până la urmă, Italia are nevoie de un nou campion mondial, Ascari trebuie să aibă un succesor (cel puțin din acest punct de vedere)…
- Isack Hadjar
- Ollie Bearman
- Gabriel Bortoleto
- Arvid Lindblad
Alte nume din F2 & F3 care ar putea face pasul în Formula 1 în următorii ani
Lista este destul de lungă în acest caz, sunt mulți piloți talentați în competițiile suport, iar o parte dintre ei vor fi cooptați în competiția-regină. În format de listă, aceştia ar fi Leonardo Fornaroli, campionul mondial al F2 din 2025, Luke Browning, Alex Dunne, Martin Stenshorne, Nikolas Tsolov, Rafael Camara, Mari Boya, Tuukka Taponen.
Articol realizat de Ionuț Popa și Ionuț Timofte
Despre autor
