Le Mans HyperCar
Trio-ul format din Robert Kubica, Yifei Ye și Phil Hanson a obținut o victorie memorabilă în celebra cursă de anduranță de 24 de ore de la Le Mans, pilotând pentru echipa client Richard Mille AF Corse, cu un Ferrari 499P. Este a treia victorie consecutivă, în același număr de ani de la revenirea la clasa regină, cu al treilea prototip diferit.
Kubica a fost cel care a trecut linia de sosire cu prototipul #83 AF Corse, terminând cu un avans de 14 secunde în fața lui Kevin Estre, aflat la volanul Porsche-ului #6. Pe locul trei a încheiat Antonio Giovinazzi, în Ferrari-ul oficial #51, care a fost nevoit să efectueze o oprire târzie la boxe pentru un plus de combustibil, pierzând astfel prima poziție.
Cadillac-ul V-Series.R #12, pilotat de Will Stevens, a pornit din pole position, dar a pierdut rapid conducerea încă din prima jumătate a turului în favoarea lui Julien Andlauer, aflat în Porsche-ul #5.
Între timp, Ferrari-ul #83, pilotat inițial de Phil Hanson, a luat startul de pe poziția a 13-a.
Pe măsură ce au trecut orele, cele trei Ferrari-uri au început să urce constant în clasament. Până la finalul celei de-a cincea ore, configurația fruntașă era complet roșie-galbenă: cele două prototipuri oficiale Ferrari și prototipul client #83 ocupau primele trei locuri. În acel moment, Yifei Ye se afla pe locul trei, în timp ce Miguel Molina (prototipul #50) conducea cursa, urmat de Alessandro Pier Guidi (#51).
Ferrari a dominat clar în condițiile de temperaturi ridicate și vreme uscată de pe parcursul zilei. Totuși, odată cu lăsarea întunericului și scăderea temperaturilor, dinamica cursei s-a schimbat considerabil.
Dacă ziua a aparținut clar celor de la Ferrari, noaptea a adus un echilibru mult mai vizibil între prototipurile italiene și Porsche-ul #6 — principalul rival pe tot parcursul cursei.
Kevin Estre, care a plecat de pe ultimul loc cu Porsche-ul #6, a avut un start impresionant: a recuperat poziții rapid și era deja pe locul cinci după prima serie de opriri la boxe, la mai puțin de o oră de la start.
După lăsarea întunericului, Kevin Estre a reușit să se lupte mai eficient cu Ferrari-urile, întrucât Porsche-ul 963 a funcționat mult mai bine în condițiile de temperaturi mai scăzute.
Pe timpul nopții, echipajul #6 — format din Estre, Laurens Vanthoor și Matt Campbell — a reușit să își construiască un avans de peste un minut în fața Toyota-ului #8, pilotat de Ryo Hirakawa, și a Ferrari-ului #83, pilotat de Yifei Ye. Totuși, prototipurile Ferrari oficiale rămâneau constant în preajma fruntașilor.
Dar apoi a venit momentul definitoriu pentru cursa Porsche: singura neutralizare a cursei, survenită aproape exact la jumătatea competiției. Această perioadă de Safety Car a șters tot avantajul Porsche-ului și i-a adus pe rivalii de la Ferrari chiar în spatele lor, exact în zorii zilei. Astfel, nu mai era timp pentru a reface ecartul.
Odată cu răsăritul, Ferrari-urile au redevenit forța dominantă și au format din nou un trio fruntaș: 1-2-3.
Dar mașina #83 începea, încet și sigur, să-și revendice locul în lupta pentru victorie. Deși mult timp a condus doar în urma ciclurilor de opriri la boxe, echipajul format din Ye, Kubica și Hanson a fost constant în apropierea liderilor.
La intrarea în ceea ce piloții numesc “happy hour” (perioada dimineții când pista e rapidă și stabilă), Ferrari-ul #51, condus de Calado, Giovinazzi și Pier Guidi, se afla în frunte, cu Hanson pe locul doi.
Ulterior s-au făcut schimburi de piloți, dar ordinea în clasament a rămas neschimbată pentru câteva ore. Cu șase ore rămase, Giovinazzi era la volanul prototipului #51, iar Kubica preluase conducerea în prototipul #83.
Cu mai puțin de cinci ore înainte de final, Pier Guidi — care îl înlocuise pe Giovinazzi — a fost nevoit să oprească la boxe pentru realimentare de urgență în timpul unei perioade de neutralizare completă. Această oprire i-a permis doar o cantitate minimă de combustibil (aproximativ 5 secunde de alimentare), iar la reluarea cursei, a trebuit să intre din nou pentru realimentare completă.
Încercând să salveze timp la intrarea în boxe în turul următor, Pier Guidi a pierdut controlul și a răsucit prototipul, pierzând aproximativ 30 de secunde în plus pe lângă timpul pierdut cu cele două opriri consecutive.
Această eroare l-a scos din frunte, iar Yifei Ye a preluat conducerea în prototipul #83, urmat de Nielsen în #50 și Calado (care a revenit în #51), pe locul trei.
Această greșeală a înclinat decisiv balanța în favoarea Ferrari-ului „satelit” #83. Mai mult, ambele prototipuri de uzină Ferrari au început să aibă probleme tehnice spre final, fiind instruite prin radio să mențină pozițiile și să nu mai riște nimic.
Porsche-ul #6, pilotat de Estre, a reușit să depășească ambele prototipuri oficiale Ferrari, dar nu a mai avut timp să-l prindă pe Kubica, aflat în frunte. Astfel, Robert Kubica a trecut linia de sosire primul la volanul Prototipului Richard Mille AF Corse #83, urmat de Estre, în prototipul 963 #6 la 16 secunde, iar Giovinazzi a completat podiumul în prototipul #51.
Antonio Fuoco a terminat pe locul patru cu Ferrari-ul #50. La fel ca mașina #51, și acesta s-a confruntat cu probleme tehnice în ultimele ore. De altfel, și echipajul câștigător #83 a raportat probleme la schimbările în trepte la retrogradare, dar acestea nu au influențat rezultatul final. De asemenea, în seara de luni spre marți, ACO a anunțat descalificarea oficială a prototipului #50, datorită unei „infracțiuni tehnice” (4 șuruburi lipsă de pe suportul aripii spate, atrăgând o deflecție a aripii spate de 52mm, când limita maximă era 15mm).
Mașina #12 Cadillac V-Series.R, pilotată de Will Stevens, Norman Nato și Alex Lynn, a încheiat pe locul cinci, la 2 minute și 18 secunde în urma câștigătorului, Ferrari-ul #83. Stevens a pornit din pole position, dar a pierdut repede teren și, după primele opriri la boxe, Cadillac-ul se afla deja la mijlocul plutonului. Mașina a suferit mai ales din cauza lipsei de viteză de top pe liniile drepte, ceea ce a afectat capacitatea de a depăși. Totuși, mașina-soră #8 a înregistrat cel mai rapid tur al cursei în mâinile lui Sébastien Bourdais, cu un timp de 3:26.063. Așadar, Cadillac-urile administrate de JOTA nu au fost lente, dar nu au reușit să convertească ritmul în consistență pentru a lupta la vârf.
Pe locul șase a terminat Toyota #7, pilotată de Mike Conway, Kamui Kobayashi și Nyck de Vries. Toyota nu a avut ritmul necesar pentru a se bate cu Ferrari și Porsche și a fost primul prototip care a încheiat cursa în afara turului liderului.
Locul șapte a fost ocupat de Porsche-ul #5, cu Mathieu Jaminet, Julien Andlauer și Michael Christensen la volan. Acest echipaj nu a reușit să egaleze performanțele mașinii-soră (#6) și nu a avut acel ritm exploziv care le-a adus colegilor de echipă locul secund. Totuși, poziția a șaptea aduce puncte valoroase într-o etapă unde se punctează dublu în clasamentul campionatului.
Prototipul #12 Cadillac V-Series.R, pilotat de Will Stevens, Norman Nato și Alex Lynn, a încheiat pe locul cinci, la 2 minute și 18 secunde în urma câștigătorului, Ferrari-ul #83. Stevens a pornit din pole position, dar a pierdut repede teren și, după primele opriri la boxe, Cadillac-ul se afla deja la mijlocul plutonului. Prototipul a suferit mai ales din cauza lipsei de viteză de top pe liniile drepte, ceea ce a afectat capacitatea de a depăși. Totuși, Caddilac-ul #38 a înregistrat cel mai rapid tur al cursei în mâinile lui Sébastien Bourdais, cu un timp de 3:26.063. Așadar, Cadillac-urile nu au fost lente, dar nu au reușit să convertească ritmul în consistență pentru a lupta la vârf.
Pe locul cinci a terminat Toyota #7, pilotat de Mike Conway, Kamui Kobayashi și Nyck de Vries. Toyota nu a avut ritmul necesar pentru a se bate cu Ferrari și Porsche și a fost primul prototip care a încheiat cursa în afara turului liderului.
Locul șase a fost ocupat de Porsche-ul #5, cu Mathieu Jaminet, Julien Andlauer și Michael Christensen la volan. Acest echipaj nu a reușit să egaleze performanțele prototipului-soră (#6) și nu a avut acel ritm exploziv care le-a adus colegilor de echipă locul secund. Totuși, poziția a șasea aduce puncte valoroase într-o etapă unde se punctează dublu în clasamentul campionatului.
Pe locul șapte a sosit Cadillac-ul #38, cu Sebastien Bourdais, Jenson Button și Earl Bamber. Bamber a pornit de pe prima linie a grilei, alături de Lynn (#12), dar, la fel ca prototipul-soră, a căzut rapid în plutonul median și a încheiat pe opt.
Porsche-ul „invitat” #4, cu Nick Tandy, Felipe Nasr și Pascal Wehrlein, a încheiat pe opt. Asemenea echipajului #5, nici aceștia nu au avut ritmul competitiv al mașinii #6. Tandy și Nasr nu au reușit să câștige și să completeze o triplă istorică după victoriile de la Daytona și Sebring din acest an. Nimeni nu a câștigat toate cele trei curse într-un singur sezon. Atât ei, cât și Laurens Vanthoor (#6), erau în cursă pentru acest record — dar nu a fost să fie.
Locul nouă fost ocupat de Alpine-ul #35 A424, cu Paul-Loup Chatin, Ferdinand Habsburg și Charles Milesi. Atât aceast prototip , cât șii cealalt Alpine, care a completat top 10-ul (#36) nu au fost la nivelul de performanță așteptat în acest weekend, având dificultăți să țină pasul cu echipele alături de care, în mod normal, se bat în celelalte etape din Campionatul Mondial de Anduranță (WEC).
Le Mans Prototype 2
Echipajul #43 Inter Europol Competition a reușit să treacă peste obstacolul penalizării „drive-through” primită pe final de cursă și a câștigat la clasa LMP2 în cursa de 24 de ore de la Le Mans, învingând echipa #19 VDS Panis Racing.
Cu o oră înainte de final, Nick Yelloly, aflat la volanul prototipului #43, a fost investigat pentru depășirea vitezei în pit lane. Comisarii au decis penalizarea echipajului cu un „drive-through”, ceea ce a permis echipajului #19 să preia conducerea cu 33 de minute înainte de final și părea favorită la victorie. Totuși, o mică problemă mecanică a echipajului VDS Panis Racing a înclinat din nou balanța în favoarea celor de la Inter Europol.
Echipa poloneză a revenit în frunte, terminând cursa pe primul loc la clasă după 367 de tururi, cu un avans de 1.55,753 secunde față de locul doi. Deși au pierdut ritmul spre final, cei de la #19 VDS Panis Racing au reușit să păstreze locul secund în ultimele tururi. Ultima treaptă a podiumului i-a revenit echipajului #199 AO Racing (alias „Spike”) by TF Sport, format din Louis Delétraz și americanii Dane Cameron și P.J. Hyett.
Echipajele #9 Iron Lynx-Proton, #29 TDS Racing și #11 Proton Competition au terminat la două tururi în spatele podiumului, ocupând pozițiile patru până la șase, cu 365 de tururi completate.
Fostul pilot de rezervă și dezvoltare al Haas F1, Pietro Fittipaldi, în prototipul #22 United Autosports (cu care Filip Ugran a concurat în ELMS anul trecut) , a reușit o revenire până pe locul șapte, după ce coechipierul său, David Heinemeier Hansson (pe care l-a avut și la Inter Europol Competition, alături de Fabio Scherer, în 2023), a avut un start dificil. Acesta a pierdut controlul prototipului de două ori în același viraj, Dunlop Chicane, și a lovit Ferrari-ul GT3 #193.
Echipajul #25 Algarve Pro Racing a încheiat pe locul opt, la 22,7 secunde în urma americanilor, urmat de #183 AF Corse, care nu a reușit să imite succesul Ferrari din categoria Hypercar.
Topul 10 a fost completat de echipajul #34 Inter Europol Competition. Au urmat #23 United Autosports, #16 RLR M Sport și #45 Algarve Pro Racing.
Prima retragere la clasa LMP2 a venit la jumătatea cursei, când campionul F1 Esports din 2018 (și fost pilot F2 și EuroFormula Open) Cem Bölükbaşı (#24 Nielsen Racing) a pierdut controlul și a intrat în barierele de la virajul Tertre Rouge.
Două ore mai târziu, în ora 14 a cursei, Andre Lotterer (#18 IDEC Sport) a fost nevoit să abandoneze după ce roata dreapta-spate s-a desprins și mașina a rămas blocată în pietriș. Lotterer, alături de Jamie Chadwick și Matthys Jaubert, formau o echipă care reușise să urce până în top 5, după ce a plecat din poziția a 14-a pe grilă — un final dur pentru o prestație solidă.
Le Mans Grand Touring 3
Richard Lietz, aflat la volanul Porsche-ului #92 911, a condus echipa Manthey spre victoria în clasa LMGT3 la celebra cursă de 24 de ore de la Le Mans, parte din Campionatul Mondial de Anduranță FIA (WEC).
Aceasta este a doua victorie consecutivă pentru Manthey la această clasă, după ce au câștigat și în 2024, an în care categoria LMGT3 a debutat în WEC. Cursa s-a încheiat după 341 de tururi și a marcat al șaselea succes de clasă în mașini de Grand Touring pentru Richard Lietz, în serviciul constructorului german Porsche.
Victoria de la Le Mans a fost a doua din acest sezon pentru Manthey, după succesul obținut la cursa de 6 Ore de la Imola.
La fel ca la Imola, echipa #46 BMW M4 GT3 Evo de la Team WRT părea favorită la victorie. Totuși, BMW-ul a suferit probleme de fiabilitate, cauzate de o defecțiune electrică, care le-a compromis șansele de a câștiga.
Echipajul #21 AF Corse Ferrari 296 LMGT3, format din Alessio Rovera, Simon Mann și Francois Heriau, a terminat pe locul al doilea. Aceasta este a doua clasare pe podium în acest sezon pentru echipă, după ce au câștigat la Spa-Francorchamps.
Podiumul a fost completat de echipa TF Sport cu modelul #81 Corvette Z06 LMGT3.R, pilotat de Charlie Eastwood, Rui Andrade și Tom van Rompuy.
Pe locul patru s-a clasat echipajul #27 Heart of Racing Aston Martin Vantage AMR GT3 Evo, condus de Mattia Drudi, Zach Robichon și Ian James – acesta din urmă fiind și directorul echipei.
Top 5 a fost completat de echipajul #87 Akkodis ASP Lexus RC F LMGT3, format din Jose Maria Lopez, Petru Răzvan Umbrarescu și Clemens Schmid, singura mașină Lexus care a terminat cursa.
La start, Pole-sitter-ul Mattia Drudi a menținut prima poziție pentru Aston Martin-ul #27 Heart of Racing, în timp ce Francois Heriau, aflat în #21 AF Corse Ferrari, a pierdut teren și a căzut până pe locul 4. Ahmed Al Harthy (#85 Iron Dames Porsche) a avut un start remarcabil, iar Maxime Martin în #61 Iron Lynx Mercedes-AMG a urcat pe locul 3.
Jack Hawksworth (#78 Akkodis ASP Lexus) a avut un start electrizant, urcând de pe locul 8 până în fruntea clasamentului, însă în ziua următoare, echipa a suferit una dintre cele mai mari dezamăgiri ale clasei LMGT3.
La Le Mans, piloții de categorie Bronze nu au fost obligați să ia startul în cursă, astfel că majoritatea echipelor au ales să înceapă cu piloții Gold/Platinum pentru a face față intensității debutului de cursă.
După prima oră, echipele Akkodis ASP și WRT erau implicate activ în lupta pentru primele locuri, iar Mercedes-ul #61 rămânea constant în top 4.
Primul abandon a venit în a patra oră de cursă, când Giammarco Levorato (#77 Proton Competition Ford Mustang) a ieșit în decor după ce o piuliță slăbită de la roata stânga-spate a dus la desprinderea roții și un impact cu parapetul de cauciucuri.
Mai târziu, echipa United Autosports cu McLaren-ul #95 a fost nevoită să abandoneze din cauza unei defecțiuni la sistemul de alimentare, după ce anterior suferise o problemă de transmisie.
Al treilea abandon a fost cel al #60 Iron Lynx Mercedes-AMG, din cauza unei curele de alternator deteriorate.
În apropierea punctului de jumătate a cursei, Porsche-ul #92 trecuse în frunte, urmat de #81 Corvette de la TF Sport și Lexus-ul #78 pilotat de Finn Gehristz.
Echipa Team WRT, deși a arătat un ritm excepțional la început, a suferit un dublu eșec: Kelvin van der Linde (#46 BMW) a ieșit în decor în zona virajelor Porsche din cauza unei defecțiuni tehnice la sistemul de direcție asistată, ceea ce a dus la abandon. Celălalt BMW #31 a fost scos din cursă după ce a lovit un iepure pe pistă.
În timpul nopții, Richard Lietz și Alessio Rovera s-au duelat pentru poziții, iar Rahel Frey (#85 Porsche) a fost acroșată de Clemens Schmid (#87 Lexus).
Pe măsură ce zorii zilei s-au instalat, Porsche-ul #92 a continuat să conducă. Jack Hawksworth a reluat atacurile după 18 ore de cursă, luptându-se cu Drudi, dar pilotul Aston Martin a efectuat o manevră spectaculoasă pe exteriorul celei de-a doua șicane Mulsanne.
În penultima oră, după ce a rulat cu o problemă la alternator, Gregoire Saucy (#59 McLaren) a oprit în zona Indianapolis. Mașina a fost retrasă, dar echipa a fost totuși clasificată, deoarece a completat peste 75% din distanța totală.
Un alt abandon notabil a fost cel al Ferrari-ului #54 AF Corse.
Rezultatele Finale (Notă : Ferrari-ul #50 a fost descalificat)
Clasamentul General WEC
Hypercar – Clasament Piloți
1) A. Pier Guidi – A. Giovinazzi – J. Calado (Ferrari n°51 – Ferrari AF Corse) – 105 puncte
2) R. Kubica – P. Hanson – Y. Ye (Ferrari n°83 – AF Corse) – 89 puncte
3) A. Fuoco – M. Molina – N. Nielsen (Ferrari n°50 – Ferrari AF Corse) – 57 puncte
4) K. Estre – L. Vanthoor (Porsche n°6 – Porsche Penske Motorsport) – 42 puncte
5). M. Campbell (Porsche n°6 – Porsche Penske Motorsport) – 40 puncte
6) K. Kobayashi – Nick de Vries – Mike Conway (Toyota n°7 – Toyota GR) – 40 puncte
7) N. Nato – W. Stevens – A. Lynn (Cadillac n°12 – Cadillac Hertz Team JOTA) – 38 puncte
8) S. Buemi – R. Hirakawa – B. Hartley (Toyota n°8 – Toyota GR) – 37 puncte
9) J. Gounon – F. Makowiecki – M. Schumacher (Alpine #36 – Alpine Endurance Team) – 32 puncte
10) R. Frijns – R. Rast (BMW n°20 – BMW M Team WRT) – 27 puncte
11) S. Van der Linde (BMW n°20 – BMW M Team WRT) – 27 puncte
12) R. Marciello – K. Magnussen (BMW n°15 – BMW M Team WRT) – 27 puncte
13) D. Vanthoor (BMW n°15 – BMW M Team WRT) – 26 puncte
14) E. Bamber – J.Button – S. Bourdais (Cadillac No. 38) – 16 puncte
15) J. Andlauer – M. Christensen (Porsche n°5 – Porsche Penske Motorsport) – 14 puncte
16) Mr. Jaminet (Porsche n°5 – Porsche Penske Motorsport) – 14 puncte
17) C.Milesi – F. Habsburg- PL.Chatin (Alpine #35 – Alpine Endurance Team) – 8 puncte
18) JE. Vergne – M. Jensen – P. Di Resta (Peugeot No. 93 – Peugeot TotalEnergies) – 5 puncte
19) P. Wehrlein (Porsche n°6) – 2 puncte
20) L. Duval – M. Jakobsen – S. Vandoorne (Peugeot n°94 – Peugeot TotalEnergies) – 0 puncte
21) N. Müller (Porsche n°5 – Porsche Penske Motorsport) – 0 puncte
22) H. Tincknell – T. Gamble (Aston Martin n°007 – Aston Martin THOR) – 0 puncte
23) A. Riberas – M. Sørensen (Aston Martin n°009 – Aston Martin THOR) – 0 puncte
24) R. De Angelis (Aston Martin n°009 – Aston Martin THOR) – 0 puncte
25) N. Jani – N. Pino – N. Varrone (Porsche n°99 – Proton Competition) – 0 puncte
26) R. Gunn (Aston Martin n°007 – Aston Martin THOR) – 0 puncte
HyperCar – Clasament Constructori
1) Ferrari – 202 puncte
2) Toyota – 91 puncte
3) Porsche – 80 puncte
4) Cadillac – 66 puncte
5) BMW – 64 puncte
6) Alpine – 46 puncte
7) Peugeot – 12 puncte
8) Aston Martin – 0 puncte
HyperCar – Clasament clienți
1) AF Corse (Ferrari 499P nr. 83) – 138 puncte
2) Proton Competitie (Porsche 963 nr. 99) – 81 puncte
LMGT3 – Clasament Piloți
1) R. Hardwick – R. Lietz – R. Pera (Porsche n°92 – Manthey 1st Phorm) – 81 puncte
2) S. Mann – A. Rovera – F. Hériau (Ferrari n°21 – Vista AF Corse) – 76 puncte
3) J. Edgar – D. Juncadella – B. Keating (Corvette n°33 – TF Sport) – 60 puncte
4) I. James – Z. Robichon – M. Drudi (Aston Martin n°27 – Heart of Racing) – 47 puncte
5) F. Gehrsitz – A. Robin (Lexus n°78 – Akkodis ASP) – 38 puncte
6) R. Andrade – C. Eastwood – T. Van Rompuy (Corvette n°81 – TF Sport) – 38 puncte
7) JM. Lopez – C. Schmid – R. Umbrarescu (Lexus n°87 – Akkodis ASP) – 32 puncte
8) F. Castellacci – T. Flohr – D. Rigon (Ferrari n°54 – Vista AF Corse) – 31 puncte
9) G. Saucy – J. Cottingham – S. Baud (McLaren n°59 – United Autosports) – 27 puncte
10) B. Tuck – B. Barker – B. Sousa (Ford n°77 – Proton Competition) – 25 puncte
11) T. Boguslavskiy – A. Farfus – Y. Shahin (BMW n°31 – The Bend Team WRT) – 23 puncte
12) A. Al Harthy – V. Rossi – K. Van der Linde (BMW n°46 – Team WRT) – 21 puncte
13) S. Gattuso – G. Levorato – D. Olsen (Ford n°88 – Proton Competition) – 20 puncte
14) B. Barnicoat (Lexus n°78 – Akkodis ASP) – 18 puncte
15) E. Masson (Lexus n°78 – Akkodis ASP) – 15 puncte
16) D. DeBoer – V. Hasse-Clot – E. Barrichello (Aston Martin n°10 – Racing Spirit of Léman) – 15 puncte
17) S. Gelael – D. Leung – M. Sato (McLaren n°95 – United Autosports) – 12 puncte
18) L. Hodenius – M. Martin (Mercedes n°61 – Iron Lynx) – 8 puncte
19) Mr. Berry (Mercedes n°61 – Iron Lynx) – 8 puncte
20) R. Frey – C. Martin (Porsche n°85 – Iron Dames) – 7 puncte
21) Mr. Gatting (Porsche n°85 – Iron Dames) – 5 puncte
22) Y. Nakayama (Lexus n°78 – Akkodis ASP Team) – 5 puncte
23) S. Bovy (Porsche n°85 – Iron Dames) – 2 puncte
24) Mr. Cairoli (Mercedes n°60 – Iron Lynx) – 0 puncte
25) B. Bosje – S. Grove (Mercedes n°60 – Iron Lynx) – 0 puncte
26) C. Ried (Mercedes n°61 – Iron Lynx) – 0 puncte
27) C. Schiavoni – M. Cressoni (Mercedes n°61 – Iron Lynx) – 0 puncte
28) J. Hawksworth (Lexus n°78 – Akkodis ASP Team) – 0 puncte
29). A. Gilbert – F. Rueda – L. Hanafin (Mercedes n°60 – Iron Lynx) – 0 puncte
LMGT3 – Clasament Echipe
1) Manthey 1st Phorm (Porsche nr. 92) – 81 puncte
2) Vista AF Corse (Ferrari nr. 21) – 76 puncte
3) TF Sport (Corvette nr. 33) – 60 puncte
4) Heart of Racing (Aston Martin nr. 27) – 47 puncte
5) Akkodis ASP (Lexus nr. 78) – 38 puncte
6) TF Sport (Corvette nr. 81) – 38 puncte
7) Akkodis ASP (Lexus nr. 87) – 32 puncte
8) Vista AF Corse (Ferrari nr. 54) – 31 puncte
9) United Autosports (McLaren #59) – 27 puncte
10) Proton Competitie (Ford nr. 77) – 25 puncte
11) The Bend Team WRT (BMW nr. 31) – 23 puncte
12) Team WRT (BMW nr. 46) – 21 puncte
13) Proton Competitie (Ford nr. 88) – 20 puncte
14) Racing Spirit of Léman (Aston Martin nr. 10) – 15 puncte
15) United Autosports (McLaren #95) – 12 puncte
16) Iron Lynx (Mercedes nr. 61) – 8 puncte
17) Iron Dames (Porsche nr. 85) – 7 puncte
18) Iron Lynx (Mercedes nr. 60) – 0 puncte
Robert Kubica – „Povestea lui Iov”
Le Mans, Franța. 15 iunie 2025, ora 16:00. Cerul încă poartă urmele unei dimineți gri și umede, dar pe linia boxelor de la Circuit de la Sarthe se aud doar aplauze, lacrimi și răsuflări tăiate. O mașină roșie, cu numărul 83, intră pe linia dreaptă start-sosire. În cockpit, un pilot în vârstă de 40 de ani ține volanul cu ambele mâini. O mână e puternică. Cealaltă, fragilă, aproape anchilozată. Dar împreună, ele poartă povara a peste două decenii de luptă.
Robert Kubica – pilotul polonez care a sfidat moartea, limitele fizice și amintirile unui coșmar – devine campion absolut la Le Mans. Și, odată cu asta, își încheie cercul unei vieți petrecute între speranță, durere și glorie.
Într-o epocă în care Formula 1 era dominată de figuri legendare, un tânăr tăcut din Cracovia își croia drum spre elita sportului. Născut în 1984, Robert Kubica și-a câștigat primii bani într-un mod inedit:
„În copilărie, vindeam tot ce prindeam – benzi desenate, jucării – doar ca să îmi pot plăti motorina pentru kart”
În anii 2000, cariera sa explodează. Trecând prin Formula Renault, Formula 3 și World Series by Renault, Kubica devine rapid unul dintre cei mai promițători piloți din Europa. Era calm, calculat și avea un instinct aproape supraomenesc pentru frânare târzie și control pe aderență minimă. O combinație rară între agresivitate și inteligență strategică.
În 2006, devine primul polonez care pilotează în Formula 1, alăturându-se echipei BMW Sauber. Un an mai târziu, urcă pe podium la Monza. În 2008, la Montreal, obține prima și singura sa victorie în F1, într-o cursă pe care a dominat-o fără greșeală. În acel moment, toți îl vedeau ca viitor campion mondial. Era comparat cu Alonso, Hamilton, Raikkonen – iar unii credeau că îi va depăși.
Dar destinul avea alte planuri. Robert avea să semneze cu Scuderia Ferrari pentru a pilota din 2012. Cel puțin, ăsta era planul..
Până când, la fel ca și lui Iov, tot i s-a luat din fața lui într-o zi la care nici el, nici noi nu ne așteptam.
6 februarie 2011. Kubica participă la Ronde di Andora, o etapă de raliu pe drumuri înguste din Italia. Mașina sa, un Skoda Fabia Super 200-, alunecă într-o curbă și lovește o barieră de metal. Ce urmează e un coșmar. Bara de protecție străpunge caroseria și îi zdrobește brațul, antebrațul și mâna dreaptă. Fracturi, hemoragie, nervi secționați. Medicii spun clar: „Va trăi. Dar cariera lui s-a terminat.”
Robert e conștient. Își privește mâna înfășurată și știe. Nu va mai putea pilota ani buni. Poate niciodată. Dar ceea ce nimeni nu știa – nici măcar el – era cât de adânc va săpa acest accident în mintea și în sufletul lui.
Urmează opt operații majore. Peste doisprezece luni de recuperare intensivă. Pierde aproape toată mobilitatea mâinii drepte. Învățarea gesturilor simple – cum să apuce un pahar sau să își încheie nasturii – devine un exercițiu de răbdare și durere.
Pentru lumea sportului, era un caz închis. Pentru Robert Kubica, era doar începutul celei mai grele curse din viața lui.
Timp de șase ani, numele lui Kubica dispare din F1. Dar în spatele scenelor, el se reabilita într-un mod obsesiv.
În 2012, el a participat în evenimente de motorsport cu un un program mixt, înainte de a se angaja într-o campanie completă în WRC2 în anul următor. La volanul unui Citroën DS3 RRC, a obținut victorii de clasă în Grecia, Italia, Germania, Franța și Spania, în drumul său spre titlul WRC2. Kubica a obținut 14 victorii de etapă în timpul participării sale în WRC.
Acest succes i-a adus promovarea în categoria superioară în 2014. În următoarele trei sezoane, a luat startul de 26 de ori în mașini de top din WRC — inițial într-un Ford Fiesta RS WRC al M-Sport și mai târziu sub propriul „nume”. Cel mai bun rezultat la general a fost locul cinci în Germania și a câștigat probe speciale pe mai multe suprafețe, demonstrând adesea un ritm rapid, dar având dificultăți în a obține rezultate bune pe tot parcursul weekendurilor.
„A trebuit să mă adaptez mult după accident”, a spus Kubica la acea vreme. „Raliurile mi-au oferit ceva diferit. Reacționezi mereu, te adaptezi mereu.”
După această etapă a vieții sale, într-o zi din 2017, lumea află că Robert Kubica va testa pentru Renault F1.
Testul este un șoc. Este rapid. Constant. La nivelul piloților activi. Fără să-și poată folosi complet mâna dreaptă, adaptează stilul de pilotaj – schimbă volanul, comenzi speciale – și reușește.
În 2019, revine oficial în Formula 1 ca pilot titular pentru Williams. Monopostul era cea mai slab de pe grilă, dar revenirea lui e o victorie simbolică a umanității asupra fatalității, cu punct obținut la Marele Premiu al Germaniei. Din 2020 devine pilot de rezervă pentru Alfa Romeo și începe să caute un nou sens al pasiunii sale.
În 2021, Kubica participa la 24h de Le Mans în clasa LMP2 cu echipa WRT. După o cursă perfectă, echipa sa conducea clar în ultimele minute. Dar, în penultimul tur, cutia de viteze cedează. Coechipierul său e nevoit să oprească prototipul. Victoria – dusă pe apa sâmbetei.
Pentru Kubica, e un déjà vu amar. A fost aproape și i s-a smuls totul. Din nou. Dar în loc să se închidă în sine, face ceea ce a învățat să facă mai bine decât oricine: să se ridice.
Se alătură echipei AF Corse Ferrari, care intră în noua clasă Hypercar a Campionatului Mondial de Anduranță (WEC). Începând din 2023, participă la clasa regină. Își recapătă ritmul concurând împotriva unor uzine de top : Porsche, Caddilac, Toyota, Ferrari. Devine unul dintre cei mai constanți și apreciați piloți. În 2025, își dorea victoria la Le Mans , după ce , în 2024, noaptea i-a amânat împlinirea acestui vis.
Cursa din 2025 e haotică. Luptă cu Porsche Penske și cu echipajele de uzină Ferrari AF Corse. Robert pilotează 10 ore din cursă. Decide să nu iasă din prototip în ultimele stinturi și să vadă, din prototip, steagul în carouri, în ciuda oboselii și a unui vânător precum marele Kevin Estre.
Kubica ridică mâna – aceeași mână pe care odinioară o putea mișca doar cu ajutorul fizioterapeuților. Nu e o simplă victorie. Este o încheiere. Este dovada că un om poate învinge orice, dacă refuză să renunțe.
În tribune, un băiețel ține o pancartă: „DZIĘKUJĘ, ROBERT!” (Mulțumesc, Robert!) Iar în Cracovia, sute de oameni se adună în piața centrală pentru a urmări ceremonia de premiere. Campionul lor a reușit. A cucerit cel mai greu trofeu din motorsport, dar, mai presus de toate, a câștigat războiul cu sine.
Un extraordinar loc 5 (la clasă) la debut pentru Petru Răzvan Umbrărescu
Sâmbătă, ora 16:00. Sub cerul gri al regiunii Sarthe și în fața a peste 300.000 de spectatori, echipajul #87 Akkodis ASP, compus din Clemens Schmid, José María López și Petru Umbrarescu, pornește în maratonul celor 24 de ore de la Le Mans. Mașina lor, un Lexus RC F LMGT3, pleacă din poziția a 14-a pe grilă la clasa LMGT3. Cursa părea una promițătoare pentru echipajul care a terminat două sesiuni de antrenamente(FP2 și FP4) pe prima poziție la clasă.
Clemens Schmid este cel care începe cursa. Are în față un trafic dens și un pluton în care fiecare metru contează. În doar câteva tururi, a reușit o urcare spectaculoasă: de pe locul 14 până în top 5. Ritmul este solid, iar consumul și uzura sunt sub control. Schmid menține un echilibru perfect între agresivitate și conservare – elemente vitale în această fază a cursei.
După aproape două ore, vine rândul lui Petru Umbrarescu să urce la volan. Este o parte crucială, când soarele începe să coboare, iar cursa devine tot mai dură. Umbrarescu menține echipa formidabil în top 5, rulând constant și evitând problemele, în special în momentele unde traficul mixt cu LMP2-uri și Hypercaruri creau riscuri constante. Comunicarea radio e calmă, schimburile la boxe precise.
La noapte intră López, fost campion mondial WTCC și pilot Toyota în WEC. Experiența lui este vitală. În ciuda condițiilor dificile – cu primii stropi de ploaie pe porțiuni izolate – menține ritmul echipei sus. Echipa e poziționată pe locul 5, dar diferențele față de primele 3 echipaje variază constant, în funcție de strategiile la boxe.
La mijlocul cursei, o neutralizare cauzată de safety car oferă oportunitatea perfectă pentru o oprire strategică. Mașina #87 intră la boxe pentru schimbarea completă a sistemului de frânare – o manevră riscantă ca durată, dar esențială pentru finalul de cursă. Inginerii echipei se mișcă impecabil. Când iese pe circuit, #87 e în continuare în top 6, cu perspective clare de recuperare.
În timpul unui stint de noapte cu Clemens Schmid la volan, mașina #87 intră într-un contact cu Porsche-ul Iron Dames #85. Incidentul pare minor, dar oficialii nu iartă: penalizare drive-through pentru #87. Timp pierdut prețios, într-un moment în care fiecare secundă cântărește. Schmid își revine rapid și recuperează o poziție, menținând moralul echipei.
O a doua sancțiune lovește echipa. De această dată, pentru nerespectarea limitării de viteză în regim Full Course Yellow. Penalizarea se aplică rapid, iar echipajul #87 pierde contactul vizual cu liderii cursei. Dar moralul rămâne ridicat. Cei de la boxe calculează că, printr-o strategie perfectă și fără alte incidente, podiumul rămâne matematic posibil.
Odată cu răsăritul, se trece la ritmul de sprint. Umbrarescu și López rulează stinturi în oglindă, cu timpi competitivi, menținând poziția a 5-a. Lipsa avariilor majore și o strategie bine dozată le permite să rămână în lupta pentru top 4, dar traficul intens și lipsa unor neutralizări lungi le limitează opțiunile de recuperare masivă.
Ultimele patru ore sunt gestionate de Clemens Schmid și José María López, care rulează în schimburi scurte. Ritmul este stabil, dar echipa se confruntă cu o uzură crescută a pneurilor. Totuși, Lexus-ul #87 rezistă. Schmid duce mașina la limită în ultimele tururi, iar când intră pe linia dreaptă de final, echipa este pregătită să celebreze.
După 24 de ore de efort intens, echipajul #87 încheie cursa pe locul 5 la clasa LMGT3 – un rezultat solid într-o grilă extrem de competitivă și cu 23 de mașini înscrise în categorie. Este și un semnal clar: fiabilitatea Lexus-ului, constanța echipei și disciplina strategică sunt la nivel de top mondial.
Surse Inspirație(pe lângă vizionare personală) : Motorsport , Motorsport Week, SportsCar 365, Daily Sports Car, Only Endurance, WEC, Crash, Akkodis ASP