13 mai 1950. Chiar dacă primul an de curse de după WW2 a fost 1946, data oficiala a Formulei 1 rămâne cea menționata mai sus. Chiar daca Jean-Pierre Wimille a deschis seria campionilor postbelici, ne vem concentra pe primul an oficial al Formulei 1.
Dupa perioada interbelica in care i-am cunoscut pe Bernd Rosenmeyer, Nuvolari, Varzi, Caracciola a venit intunericul, declinul, foamea, moartea, intr-o expresie „Al Doilea Razboi Mondial”. Dupa data mentionata mai sus au inceput sa se tina iar mari premii, dar siguranta a ramas destul de covarsitoare pana la Imola 1994.
Cursele i-au trecut la sacru pe piloti buni, foarte buni, legende, mai are rost sa-i amintim pe Alberto Ascari, Jim Clark, Gilles Villeneuve, Ayrton Senna? Sunt nume mari, dar panteonul nemuritorilor continua sa adune nume de la an la an. Vorbim acum despre Max Verstappen, Charles Lecrerc, dar cine au fost primii? Cum Max si Charles castiga curse, la fel au castigat si Farina, Fangio, Ascari. Vorbim despre Ferrari, Mercedes, Red Bull, haideti sa ne gandim si la Alfa Romeo.
In primii ani ai Formulei 1 doar cateva curse aveau statut de mare premiu, dar pilotii participau la numeroase mari premii pentru bani si faima (mai ales). Varstele pilotilor erau destul de inaintate, media fiind de peste 40 de ani. Cum am mentionat si mai sus, siguranta era aproape 0, astfel incat pilotii purtau in cockpit niște căști echivalente cu cele de bicicletă de acum.
Problemele de fiabilitate erau la ordinul minutelor, cursa fiind terminata de mai putin de jumatate dintre piloti. Ca parte tehnica, elementul esential era reprezentat de puterea motorului (mult spus PU), aerodinamica fiind o parte a fizicii pur teoretica, putin pusa in practica.
Note de regulament
In primul sezon al Formulei 1, regulamentul tehnic era destul de simplu. Monoposturile puteau folosi ori un motor de 1.5l supercharged (supraalimentat) ori unul de 4.5l unsupercharged (sau aspirat). Ca sistem de acordare a punctelor, acestea se dadeau doar pilotilor clasati in top 5 dupa schema 8-6-4-3-2 cu un punct suplimentar pentru cel mai rapid tur din cursa. La finalul sezonului contau doar cele mai bune 4 rezultate (din 7 curse). In acest sezon pneurile erau livrate de Pirelli, Dunlop si Englebert.
Echipe
In primul an al formulei 1 s-au inscris 14 echipe (4 de uzina si 10 independente) impreuna cu alte masini private. De mentionat este ca aceste monoposturi participau doar in cele 6 curse europene, la cursa de la Indianapolis fiind prezente doar echipele americane. Mai jos va vom prezenta doar cele mai importante echipe:
Ferrari nu a dorit sa participe la prima cursa, invocand primele de start prea mici (250 de lire sterline per monopost). De fapt, noua echipa italiana stia ca monopostul lor nu i-ar fi facut fata mai rapidei Alfa Romeo 158. Totusi, incepand de la al doilea GP, Ferrari aduc pe grila 3 monoposturi 125. Apoi, incepand cu Monza, Scuderia livreaza noul monopost 375F1 cu motor de 4.5l aspirat. Scuderia intra in aceasta noua era cu 2 piloti care trebuie mentionati: Alberto Ascari si Luigi Villoresi.
Alfa Romeo debuteaza in acest sezon atotputernicul 158 cu motor de 1.5l care avea in componenta 8 cilindrii si reusea sa livreze 350CP. Acest monopost a fost conceput in mare parte in epoca interbelica, avand radacini in anul 1937. Consumul Alfei 158 era unul ridicat dar avantajul asupra rivalilor se dovedeste unul urias.
Astfel, pentru titlul din sezonul 1950 au luptat doar 2 nume, Giuseppe „Nino” Farina, doctorant in stiinte politice ce este cunoscut pentru abordarea sa fara menajamente, si mai tanarul Juan Manuel Fangio (39 de ani). Pe lista Alfa se mai aflau inca 3 piloti importanti, Luigi Fagioli, care insa nu mai era in varful carierei, fiind chinuit de aproape 15 ani de dureri reumatice, poate si pentru ca in iunie urma sa implineasca 52 de ani. Ultimii 2 piloti ai Alfei erau Piero Taruffi si Reg Parnell, insa acestia nu puteau conta pentru victorile de etapa.
Maserati intra in lupta cu un 4CLT ce avea un motor de 1.5l si 4 cilindri. Artistul din spatele volanului nu era nimeni altul decat Louis Chiron, ce facea echipa cu un anume Franco Roi.
Talbot intra in noua era cu un concept interesant, dar totusi invechit. Un avantaj era reprezentat de consumul scazut, dar motorul dezvolta 260CP (fata de cei 350 ai Alfei). Echipa franceza ii aduce pe grila pe Louis Rosier si Yves Giraud-Cabantous.
Un ultim nume care trebuie mentionat este Froilan Gonzalez (Taurul din Pampas), care debuteaza cu un monopost Maserati (ce apartinea Scuderiei Achille Varzi) lovit de problemele de fiabilitate.
Cursele din sezonul 1950
1) Marele premiu al Marii Britanii-Silverstone
Primul mare premiu din istorie s-a desfasurat in UK la Silverstone. Acest circuit a intrat in topul F1 datorita razboiului. Donington fusese transformat in depozit de munitii, Brooklands a fost facut bucati, ceea ce a facilitat ascensiunea circuitului.
Cum mentionam mai sus, Ferrari nu participa la prima cursa a formulei 1. Astfel, la primul GP au fost inscrise 26 de masini, insa doar 24 au fost acceptate. Dupa o lupta stransa in cele 2 sesiuni de calificari, Giuseppe (Nino) Farina spulbera recordul circuitului ce ii apartinea lui Ascari. Pune Alfa-ul in pole, postand un 1.50.8 la doar 2 zecimi in fata lui Fagioli si 4 fata de Fangio. Ceilalti au timpuri mai slabe cu peste o secunda fata de reper, ultimul clasat fiind la peste 18 secunde de Nino. De mentionat este faptul ca pe atunci timpurile erau notate si cronometrate la zecimi de secunda, nu miimi fata de perioada actuala.
13 mai 1950. 200.000 de fani in tribun, inclusiv familia regală a Marii Britanii. 21 de piloti pornesc din grila in primul suflu al erei moderne. Farina pare ca fura startul, Fagioli il urmeaza. Numai 17 masini reusesc sa intre in turul secund. Farina reuseste sa bata recordul pistei cu un 1.50.6, dar apoi se domoleste din pricina consumului ridicat. Dupa 10 tururi, Luigi preia ostilitatile, depasindu-l pe Farina. Fangio nu sta nici el prea mult in spate si ii depaseste pe cei 2, preluand conducerea in turul 15. Farina creste si el tempoul, iar in turul 16 preia sefia cursei.
Turul 20, Farina conduce, Fagioli pe 2 la 1 secunda distanta si Fangio la 2 secunde. Fagioli nu se multumeste cu locul secund iar in turul 25 trece din nou de Farina. Intre timp, Reg Parnell nu poate evita un iepure intrat pe circuit de pe un camp din apropiere, isi indoaie capota, dar ramane in cursa. Farina simte ritmul mai slab al batranului comandor (Luigi Fagioli) si il redepaseste fiind urmat si de Fangio. Alfele intra la boxe pentru realimentare, timpul de pit stop fiind de aproximativ 30 de secunde pentru cei din fata. Spre exemplu, mecanicii Maserati au alimentat in 51 de secunde.
In turul 50 Fangio nu mai vrea sa stea in spatele rivalului si redevine lider, in timp ce Fagioli nu mai poate tine ritmul si cade la jumatate de minut de argentinian. Farina vine iar peste viitorul maestro, preia conducerea, dar Fangio o comite, intrand in cativa baloti. Revine pe circuit dar are un ritm lent si ajunge la boxe cu o conducta sparta. Farina o lasa mai usor pentru ca noii sai coechipieri sa vina mai aproape. Dupa o procesiune de peste 2 ore, Farina trece linia de sosire cu Fagioli pe urmele sale la 2.5 secunde. Podiumul este completat de Reg Parnell, urmat de pilotii Talbot.
2) Marele Premiu al Statului Monaco
Monaco revine in calendarul Grand Prix-urilor dupa o pauza de 2 ani datorita decesului printului Louis II. Circuitul gazduia curse inca din 1931, in acel GP victoria apartinandu-i eroului local Louis Chiron.
Dupa absenta de la Silverstone, Ferrari decide sa livreze 3 monoposturi 125 la Monaco. In paralel, Aurelio Lampredi, inginerul principal al lui Enzo, incepe constructia unui nou monopost al Scuderiei. De asemenea, este primul weekend al echipei Simca-Gordini, care ii aduce pe grila pe Maurice Trintignant, André Simon si Robert Manzon. Froilan Gonzalez debuteaza si el cu un monopost Maserati, avand rezultate notabile inca de la inceput.
Pentru a creste interesul zilei de vineri, organizatorii decid ca primele 5 pozitii de pe grila sa fie date celor mai rapizi 5 piloti din ziua de vineri. Aceasta informare joaca in defavoarea celor de la Ferrari, care aveau programata sosirea pe pista pentru ziua de sambata. Astfel, Scuderia, care avea sanse sa se lupte cu Alfele, trebuie sa se multumeasca cu pozitiile 6 si 7 pe grila.
In sesiunea de vineri, Fangio posteaza un timp incredibil, 1.50.2, fiind cu 2.6 secunde mai rapid decat Farina. Fagioli nu reuseste sa inteleaga modul Alfei de a rula iar fostul maestro reuseste doar al 5-lea timp, fiind depasit de tanarul argentinian Froilan Gonzalez cu un Maserati net inferior. Pe 4 se claseaza Philippe Etancelin cu al sau Talbot privat.
Sambata este ziua in care Ferrari isi arata armele. Luigi Villoresi reuseste un 1.52.3 pentru Ferrari fiind in fata lui Ascari. Prin comparatie, daca acea decizie a organizatorilor nu ar fi fost luata, Viloresi ar fi ajuns pe 2, chiar in fata lui Farina, iar Ascari ar fi fost al 4-lea pe grila. Chiron reuseste un timp remarcabil, terminand pe locul 8, totusi fiind la peste 6 secunde de reper.
21 mai 1950. 100 de tururi. Farina pleaca bine din grila si il depaseste pe Fangio dupa primele viraje. In spate Viloresi reuseste sa ajunga pana pe locul 3 dupa un start incredibil. Fangio isi recapata prima pozitie, Nino incearca sa ii dea raspunsul dar declanseaza primul incident serios al erei moderne. In virajul Tabac, acesta intra pe o portiune umeda si este aruncat in zidurile de protectie. Villoresi, Étancelin, Ascari, Chiron si Sommer reusesc sa il ocoleasca. DarFagioli ajunge direct in bariere, in timp ce Gonzalez loveste Alfa-ul lui Farina. Incepe o ambuscada, iar pe rand masinile lui Rosier, Manzon, De Graffenried, Trintignant, Harrison, Rol si Schell sunt implicate in coliziune si nevoite sa abandoneze. Din fericire, doar Franco Roi are de suferit dupa acest incident, iesind cu mana rupta din monopost.
Cele 9 masini care raman in cursa continua ostilitatile. In turul de dupa incident, Viloresi are probleme cu ocolirea masinilor implicate si ajunge pe ultima pozitie, dar apoi posteaza cativa timpi extraordinari, urcand treptat. Chiron nu reuseste sa mentina locul secund, fiind depasit imediat de Ascari, Villoresi si Sommer. Ordinea in turul 14: Fangio, Ascari, Villoresi, Sommer, Chiron. In turul 31, Villoresi il prinde pe Ascari, cele doua masini Ferrari ruland in tandem pana in turul 37 cand intra la boxe. Din cauza timpului mai scurt petrecut la standuri, Villoresi isi recapata pozitia a doua, fiind insa la peste 20 de secunde de mai rapidul Fangio.
Pretendentii la victorie merg calculat cateva tururi. In cea de-a 63-a invarteala, Villoresi este silit la abandon din cauza unei probleme la puntea spate. Dupa o noua procesiune de 37 de tururi in care nu au fost semnalate modificari ale pozitilor, Fangio trece linia de sosire, avand un avans de peste un tur asupra lui Ascari. Acesta reuseste primul grand chlem din istorie (Pole, toate tururile conduse, victorie, fastest lap). Chiron isi recapata pozitia a 3-a, fiind urmat de Sommer si Bira. Dupa aceasta cursa, Fangio si Farina sunt la egalitate in fruntea clasamentului, ambii avand 9 puncte. Urma cursa de la Indianapolis unde niciun european nu va participa din cauza regulamentului diferit.
4) Marele premiu al Elvetiei-Bremgarten
Dupa 2 etape furtunoase urma Marele Premiu al Elvetiei. Ascari castigase ultima cursa pe acest circuit cu un an inainte, dar acum tabloul era complet diferit, Alfa Romeo avand prima sansa la victorie. Villoresi participa in acest GP cu anumite modificari la suspensie si motor intr-o incercare disperata a celor de a Ferrari de a reduce diferenta pana la Alfa. Scuderia Achille Varzi nu poate concura cu Gonzalez si Roi, fiind inca nerefacuti dupa accidentul de la Monaco. Astfel pe grila va aparea Nello Pagani, campion la moto.
Mansele de calificare erau programate pentru zilele de joi, vineri si sambata, cursa avand loc duminica. Joi a fost foarte putina activitate pe circuitul de 7.2 km. Singura echipa care a scos un monopost pe pista a fost Alfa Romeo. Farina, Fagioli si Fangio fac cateva tururi de recunoastere, cel mai rapid fiind viitorul maestro si cvintuplu campion mondial. In ultimele doua zile toate echipele ies de la boxe, dar Alfele raman primele cu Fangio in pole (2.42.1) inaintea lui Farina (2.42.8) si Fagioli. Villoresi cu al sau Ferrari updatat vine la doar o secunda de Fagioli, in timp ce Ascari cu versiunea standard ajunge la 7 zecimi de coechipier.
4 mai 1950. Pe o vreme insorita, Fangio pleaca perfect din pole, fiind urmat de coechipieri. Ascari reuseste sa treaca de Villoresi dupa primele viraje, iar apoi il depaseste si pe Fagioli. Cabantouns nu reuseste sa termine primul tur, oprindu-se in virajul Eymatt, fiind urmat de Roger Martin, care este accidentat serios si transportat la spital. Incep problemele pentru Ferrari, iar Ascari si Villoresi abandoneaza din motive de fiabilitate. Cei 3 piloti Alfa au o misiune usoara din acest punct.
In turul 7, Farina preia conducerea, trecand lejer de Fangio, care alege sa stea pentru cateva tururi in spate. In turul 15, masinile intra pentru realimentare, nefiind semnalate probleme. Viitorul Maestro revine in turul 20 trecand iar in fata lui Farina si construindu-si treptat un ecart. Fagioli ce a avut un start slab incepe sa recupereze masiv din diferenta pana la coechipieri. Din turul 30 Alfele ruleaza in tandem pana in a 33-a invarteala cand Fangio plonjeaza la boxe cu o problema la motor care ii provoaca abandonul. Farina si Fagioli continua lupta, dar vechiul capitan nu reuseste sa il depaseasca pe Nino pana la final. Acesta termină la jumatate de secunda in spate. Astfel, Nino trece in fruntea clasamentului general cu 18 puncte.
Va urma…
