În exclusivitate pentru cititorii Apex Motorsport News, Alexandru Șiclovan ne-a acordat un interviu în care vorbește despre procesul lui ca manager la echipa West Competition Racing, campionii echipelor la Romanian Endurance Series. 

Cum ți-ai început cariera în motorsport? 

Ca mai toți din acest domeniu, mai întâi am fost doar un fan, un consumator avid de curse. Apoi am început varii proiecte jurnalistice de profil (din 2014), iar asta a coincis cu deschiderea primului circuit din România. În mod natural, m-am apropiat și am încurajat pionierii care și-au asumat efortul organizării de competiții, după o pauză de 25 de ani. Astfel, în 2015 au apărut curse de motociclism și de automobilism (time attack și sprint/turisme). Grație unor oameni inimoși, am debutat în prima cursă de anduranță organizată în țara noastră, în octombrie 2015, la bordul unui Volkswagen Lupo GTI, model provenit din cursele-suport DTM. A apărut apoi și campionatul de profil, în care am făcut program parțial în primii trei ani. Apoi, în 2019, când s-a deschis și al doilea circuit, am decis să dedic mai multe resurse: mi-am achiziționat un BMW E36 de la o echipă ce-l exploata pe Nurburgring și am început asocierea de durată cu Dinu Dumitrașcu, coechipierul alături de care am ajuns să câștig titlurile generale ale diviziei touring în 2021 și 2022.

Cum te ai urcat la funcția de manager la West?

În primă fază, am înființat West Competition Racing din dorința de a-i consilia pe piloții români de circuit care au început pe Motorpark și s-au confruntat cu dificultăți când au făcut pasul cel mare, înspre cursele internaționale. În perioada 2015-2020, cam toți piloții care au fost pe lista FIA au colaborat cu noi pentru servicii de PR&media. Apoi, activitatea firmei s-a diversificat: pe de o parte a rămas agenția (care are drept clienți piloți, echipe, circuite, federații, organizatori), iar separat a crescut ca echipă de curse. Activitatea de manager a ajuns să-mi ocupe tot timpul în weekendurile de curse, așa că la final de 2023 a trebuit să renunț, pentru moment, la pilotaj. Sunt însă mândru că am dezvoltat o metodă eficientă de pregătire a debutanților în sport, iar la nivelul performanțelor, suntem campioni la echipe în RES de când există un asemenea clasament (2021-24). Ne pregătim așadar de al zecelea sezon de RES, competiție în care West Competition a fost pe grilă din primul moment.

Fun fact: și logo-ul, și denumirea ”Romanian Endurance Series” sunt tot creațiile noastre – conceptul meu & grafica colegului meu Liviu.

Din toate titlurile câștigate, atât ca pilot cât și ca manager, exista vreo cursă specifica pe care o consideri spectaculoasa?

Se spune că cea mai bună pregătire a unei mașini e să dea totul pe distanța programată a cursei. Am văzut atâtea curse eroice în care o mașină ceda agonizant, chiar înaintea liniei de sosire, sau invers – unde pilotul avea șansa ca problema să survină imediat după. În acest sens, ca pilot am trăit cele mai mari emoții în ultima etapă din 2019, când motorul dădea semne acute de avarii terminale și a trebuit să gestionez mai bine de o oră o sumedenie de probleme cu un ritm suficient de bun pentru a nu pierde poziția a treia în acea cursă, care echivala și cu poziția a treia la clasă în clasamentul anual. Cel din spate s-a tot apropiat, dacă mai era un tur m-ar fi prins. A fost esențială acea zi pentru tot ce am construit ulterior.

Ca manager, am fost deosebit de fericit când toată experiența dobândită a putut fi transformată în titlul Logan Cup de Radu Iordache în 2022. Iar sezonul 2024 a fost o poveste minunată, în care Zoe Florescu Potolea a fost cel mai bine clasat debutant la Logan, după o chimie foarte bună cu echipa. Punctual, când o vedeam pe Zoe că a ajuns să țină ritmul liderilor și chiar să stabilească cel mai rapid tur într-o cursă de pe Transilvania Motor Ring, am fost foarte mândru de  ea și de tot colectivul.

A trecut vreodată vreun pilot West printr-un accident sever și dacă da, cum a fost procesul de recuperare pentru toată echipa?

Până acum, nu a fost niciodată un accident atât de serios al unui pilot din echipa noastră. În schimb, am fost nevoiți să concurăm uneori în condiții fizice dificile: luxații, coaste fisurate. Am trecut printr-un moment greu vara trecută la RES4, când un pilot a pierdut controlul în fața mașinii noastre, însă Zoe a avut reacții bune și a făcut tot ce ținea de ea pentru a minimiza urmările impactului. Cei doi s-au atins, însă doar cu daune materiale, o sperietură și frustrarea punctelor pierdute. Adică lucruri pe care știm să le gestionăm apoi, ca grup. Desigur, dacă întrebi orice pilot, are zeci de momente în care cumva a avut abilitatea și norocul de a evita un moment foarte rău.

Cum reușești sa te menții atât pe tine cât și echipa în forma în perioada de off-season?

Ca manager, a fi în formă nu mai ține atât de fizic, cât de a fi la curent cu noutățile – echipamente, produse inovatoare, oferta competițională, regulamente. Același lucru e valabil și pentru inginerii de cursă, Victor și Seb. 

În schimb, piloții profită de orice ocazie pentru antrenament practic: karting de performanță sau de agrement, sporturi de iarnă, squash, padel sau alte activități de menținere în formă. Pentru toată lumea, însă, e foarte important și să rămânem conectați mental la marile curse de profil. În aceste săptămâni e activitate pe alte meridiane: Dubai, Daytona sau Bathurst. Acestea sunt temele centrale de discuție ale noastre. Bineînțeles, petrecem cât de mult timp se poate și pe simulatoare, indiferent dacă suntem în extrasezon sau în perioada curselor.

Care e din punctul tău de vedere cel mai definitor lucru pe care-l faci ca manager pentru a menține o relație adecvata cu sponsorii echipei?

De prea mult timp, relația dintre sponsori și piloți/echipe a fost un soi de ”trădați din dragoste”. Pilotul voia doar banii, cu care să facă ce știe el mai bine. Sponsorul adesea nici nu știa ce voia de la o asemenea asociere, mai ales dacă nu mai avusese legături cu domeniul. Așa că rolul meu este să înțeleg exact cum putem aduce valoare parteneriatului, ce are nevoie sponsorul și cum putem noi crea conținutul care-l face să considere că a primit ceva de calitate.

Eu evaluez nevoile companiilor, propun strategia de promovare potrivită și apoi veghez la aplicarea acestei viziuni pe tot parcursul sezonului, fie că e vorba de relația cu presa, de social media sau de modul în care se comportă în fiecare moment membrii echipei.

Cum a inceput colaborarea cu Michelin Motorsport ca reprezentant si unde vezi ca se duce acest lucru in viitor?

Mare parte din viața profesională mi-am petrecut-o lucrând pentru și apoi cu companii franceze. Cu Michelin Motorsport a fost o situație complicată la început, de vreme ce prima lor tentativă de reprezentare în regiune fusese un eșec costisitor. În acel moment înclinau spre a renunța de tot la această parte a Europei, însă am reușit la acea faimoasă finală de MotoGP de la Valencia (2015) să-i conving să mai bage o fisă, în niște termeni mai restrictivi, mai conservatori, care să le ofere garanții. La schimb, ei mi-au dat libertatea de a face acele parteneriate pe care le-am considerat potrivite și, cumva, în toți acești ani, am reușit să facem împreună un slalom reușit printre multe riscuri de pe piață. Mă mândresc cu contractele de furnizor unic în RES de-a lungul a trei sezoane, dar mai ales cu primii ambasadori Michelin Motorsport din România – doi piloți din MotoRC ce au fost semnați în 2020. Ce urmează? E ca un raliu de regularitate, trebuie să găsim viteza potrivită pentru a crește în același ritm cu fenomenul. Orice competiție care vede valoare în a avea performanța de top pe care o garantează anvelopele de competiție Michelin a găsit deschidere în a negocia acorduri favorabile. Însă atunci când alte argumente (precum prețul) primează pe o piață mai puțin matură, ca a noastră, și noi vom întâmpina dificultăți. Pe care le tratăm cu calm, căci nu avem presiunea dramatică a unui target de vânzări.

De ce afirm că nu suntem o piață matură? Pentru că pe de o parte văd piloți cu pretenții care concurează în campionate puternice (rally, coastă, circuit) cu anvelope inadecvate (ca gamă, ca duritate, ca grad de uzură), iar pe de alta există cereri de anvelope performante pentru curse de hobby sau din partea unor piloți care nu pot aduce niciodată acele anvelope în regimul optim de funcționare. Încă nu s-a definit corect piramida competițională: nu poți împiedica pe nimeni să-și sufoce concurența cheltuind excesiv, dar cu timpul ar trebui ca fiecare să ajungă acolo unde-și permite și-i este locul. Deși sunt reprezentant al unei companii care vinde slick-uri, nu și semislick-uri, consider că în mai multe competiții, astăzi, nu este potrivit să se permită folosirea slick-urilor.

Ce sfat ai avea pentru cei ce ar vrea sa profeseze in sportul cu motor, fie ca vorbim de pilotaj sau de partea administrativa? 

Pentru tinerii piloți cred că cel mai important sfat ar fi să-și seteze ținte realiste. Decât să faci o cursă sau un test cu o mașină scumpă, mai bine un sezon cu material mai accesibil. E de dorit aceeași mentalitate precum în educația economică: nu vă întindeți mai mult decât e plapuma. Sponsorii sunt „nice to have”, vor veni dacă faceți totul corect în faza de învățare, dar la început nu vă bazați pe asta. Nimeni n-a fost semnat de vreo filieră din F1 după prima cursă în karting.

Administrativ, e ca la orice business – dacă nu-ți place și vrei doar să faci bani, nu vei reuși. Nu da vina pe sistem, caută mereu calea să te adaptezi, oricât de dură ar fi decizia. Inclusiv dacă te împinge să-ți împlinești potențialul altundeva.