Cât de greu este parcursul unui pilot de drift și ce se întâmplă atunci când mașina cedează exact atunci când „ți-e lumea mai dragă”? Pe lângă spectacol, această competiție reprezintă o luptă cu bugetul limitat, uzura rapidă a anvelopelor și presiunea fiecărei etape. În acest interviu, descoperim lumea motorsportului prin ochii lui Alice Ene – un nume care nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Într-un interviu acordat site-ului nostru, Alice a ales să ne relateze povestea carierei sale, de la primii pași în acest sport, susținerea familiei și succesul de pe scena europeană a driftului, până la visul de a concura pe pe circuitele de mare viteză din Japonia, America sau Australia. Conversația cu Alice Ene despre pasiune, competiții și ambiție fără limite de află în rândurile de mai jos.
1. Cum ai descoperit pasiunea pentru drift și ce rol a avut tatăl tău în acest proces?
Pasiunea mea pentru drift am descoperit-o prin prisma tatălui meu (n.r. Sorin Ene), pentru că și el este pilot de drift de 15 ani. Mă consider o persoană norocoasă pentru că m-am născut într-o familie iubitoare de motorsport și deoarece tatăl meu practică acest sport.
Pe de o parte, sunt avantaje, cum ar fi că o mare parte din sponsori i-am preluat de la el sau că toate noțiunile pe care le-a învățat de-a lungul anilor mi le-a predat mie. Însă, pe de altă parte, eu simt și un fel de presiune, deoarece, având aceste avantaje, ar trebui să am rezultate mai bune decât el. Această presiune o pun doar eu pe mine, nimeni altcineva.
2. La ce vârstă ai început să înveți să pilotezi și cum s-au desfășurat primele tale antrenamente?
La 7-8 ani am început să învăț să conduc mașina într-un regim normal. Am început cu exerciții de bază: schimbarea vitezelor, exerciții de îndemânare printre jaloane și frânări de urgență la viteze mai mari.
Primele antrenamente nu au fost ușoare pentru că eram destul de mică, nu înțelegeam ce se întâmplă în jurul meu și nu mă „înțelegeam” cu mașina – deoarece, de obicei, trebuie să existe un „limbaj” între pilot și mașină.
Nu aveam anumite instincte dezvoltate, eram doar un copil la grădiniță sau la clasa pregătitoare. Primele antrenamente nu au fost atât de simple pe cât mă așteptam eu, însă am ales să nu renunț și, de la început, am știut că nu o să fie ușor.
3. În ce manieră ți-a influențat copilăria acest sport?
De când aveam 3, 4 sau 5 luni, am fost prezentă la etape și evenimente de drift, pentru că unde erau mami și tati eram și eu. Părinții mei n-aveau cu cine să mă lase acasă și trebuiau să mă ia peste tot, la fiecare competiție.
Toată copilăria mi-am petrecut-o pe circuit. Îmi plăcea foarte mult tot acel mediu și mereu îi întrebam pe părinții mei când mai mergem la curse; nici nu știam să mă exprim bine, dar mereu îi întrebam pentru că abia așteptam să merg.
Îmi plăcea totul foarte mult, mă fascinau mașinile. Într-adevăr, la început sunetul motoarelor mă speria, însă pe la 6-7 ani am învățat să mă obișnuiesc cu zgomotul și nu îmi mai era frică. Îmi găseam mereu de lucru, mă jucam pe lângă mașini și niciodată nu m-am plictisit la un eveniment.
4. Cum a fost procesul de învățare până să ajungi să faci drift propriu-zis?
Procesul de învățare a fost destul de lung. M-am apucat de condus la 8 ani, de drift m-am apucat la 11, iar la 14 ani am obținut licența de pilot profesionist de drift. De asta zic că a fost un proces destul de lung – pentru că, din păcate, tati nu m-a luat destul de în serios la început și nu am avut suficient timp de antrenament.
Mă duceam o dată la o lună-două, doar dacă îi aminteam eu că vreau să conduc sau dacă îmi spunea el. Un antrenament dura două-trei ore, iar din cauza faptului că mă duceam rar a fost un proces lung și greu.
Eram și mică, nu aveam suficientă forță în brațe. Pe parcurs, însă, m-am obișnuit; m-am obișnuit și cu mașina, și cu condițiile. Este foarte cald în mașină cu tot echipamentul pe noi, dar am ajuns să nu mai bag în seamă acest lucru pentru că îmi place ceea ce fac. Iar când ai o pasiune, nu te mai interesează punctele mai puțin bune.
5. Cum ai gestionat dificultățile, mai ales că nu te antrenai constant?
La început, îmi părea rău că nu puteam să mă antrenez constant și să îi dovedesc lui tati că vreau să fiu pilot de drift cu adevărat. Dificultăți în afară de cele fizice nu am avut. Adică eram și mică de înălțime și trebuia să folosesc multe perne – puneam 7-8 perne sub mine și la spate. Mai rămâneau doar 4-5 cm din scaun, adică mai stăteam pe o suprafață foarte mică, și abia mă cuprindeau centurile din cauza pernelor.
Nu aveam forță în brațe și oboseam repede; după 3 ore de condus și antrenament, aveam febră musculară 3-4 zile. Alte dificultăți n-am avut. Mereu am fost sigură că vreau să fac asta și că vreau să continui pe acest drum cu driftul.
6. Cum ai reușit să îi demonstrezi tatălui tău că îți dorești cu adevărat această carieră?
La început, tati nu m-a luat în serios. Am fost nevoită să insist foarte mult timp cu faptul că vreau să fiu și eu pilot de drift. Am insistat vreme de mai mulți ani, de la 7 până la 12 ani, iar atunci și-a dat și el seama că sunt foarte motivată și că vreau să mă implic trup și suflet în acest sport. Eu consider că, odată cu trecerea timpului, a realizat și el că sunt foarte implicată și că o să mă dedic 100% driftului.
Consider că perseverența și ambiția mea i-au arătat tatălui meu că o să mă dedic cu adevărat driftului, la fel și faptul că mereu mă duceam la el și îl rugam să mai facem antrenamente.
Chiar și acum ne aducem aminte că nu mă dădeam cu orele jos din mașină; stăteam câte două ore în mașină, în căldură, vara, și refuzam să cobor până nu îmi ieșea tura exact cum voiam eu. El zicea să mai iau o pauză, dar eu refuzam să fac asta până nu îmi ieșea tura perfectă. Ambiția m-a ajutat de cele mai multe ori.
7. Cum ai trăit momentul în care ai câștigat titlul de „Regina Driftului” la doar 14 ani?
Nu m-am așteptat nici eu, nici tatăl meu ca din primul an de participare să obțin titlul de „Regina Driftului”, de „Drift Queen of Europe”, în anul 2021. În primii doi ani de competiție nu am avut un target anume; am vrut doar să particip la cât mai multe etape și să mă obișnuiesc cu mașina mea de concurs.
Însă, în momentul în care am câștigat titlul de campioană europeană la sfârșitul sezonului 2021 – adică la finalul primului meu an competițional –, a fost un moment pe care nu îl voi uita niciodată, un moment care mi-a marcat toată viața și întreaga carieră de pilot de drift.
Am fost și sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă, atât cu părțile bune, cât și cu cele mai puțin bune. Atunci nu prea îmi dădeam seama, nu conștientizam ceea ce trăiesc. Știu doar că mi se părea totul ireal când am trăit acele clipe alături de părinții mei, de sora mea și de echipa mea. A fost ca un vis frumos.
8. Te așteptai să intrii în Cartea Recordurilor?
Rezultatele pe care le-am obținut în anul 2021 m-au ajutat să intru în Cartea Recordurilor – nu m-am așteptat nici la asta! Acest rezultat înseamnă foarte mult pentru mine, bineînțeles, pentru că este o dovadă a ambiției mele, a tatălui meu și a întregii echipe.
Contează enorm că sunt acolo, cu un record mondial pentru cel mai tânăr câștigător din cadrul Campionatului European „Drift Kings” (14 ani și 79 de zile), obținut chiar la prima mea participare, la prima mea etapă.
9. Cum te ajută latura ta perfecționistă în acest sport?
Consider că sunt o persoană perfecționistă și în viața de zi cu zi. Acest lucru mă ajută și la drift, cred, pentru că totul se învârte în jurul preciziei: trebuie să fii foarte precis și foarte sigur pe tine.
Totul se întâmplă extraordinar de rapid, așa că trebuie să iei deciziile într-un timp foarte scurt. Ca în orice latură a motorsportului, fiecare secundă contează; ba chiar mai mult, trebuie să anticipezi, să fii foarte precis și foarte rapid.
10. Ce emoții simți atunci când ești pe circuit și cum reușești să le gestionezi?
De când am început, am emoții la start, am emoții în fiecare tură. Emoțiile nu s-au diminuat nici acum, însă am învățat să le gestionez, astfel încât să fie constructive. Sunt importante pentru că, în mare parte, aceste stări mă ajută să mă concentrez. Când sunt în mașină, mă simt în lumea mea și sunt cea mai fericită.
11. Cum gestionezi presiunea competițiilor și așteptările celor din jur?
Știu că poate mulți oameni au așteptări din partea mea, mai ales că duc mai departe numele tatălui meu în acest domeniu, însă aleg să nu pun presiune pe mine din acest punct de vedere. Până la urmă, pentru mine contează cum mă simt eu; contează că iubesc ceea ce fac și vreau să continui cu driftul, clar. Nu vreau să devină un stres ceea ce gândesc alți oameni despre mine sau ce așteptări au ei de la mine.
Pentru mine, contează doar ce părere are tatăl meu. Dacă el și cu mine suntem împăcați cu un anumit rezultat, eu sunt cea mai fericită! Până la urmă, eu mă aflu la volan, iar tatăl meu este principalul meu suport.
12. Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le poate întâmpina un pilot pe parcursul unei competiții?
Sunt destul de multe dificultăți pe care le putem întâmpina în timpul competițiilor de drift. Pentru mine, cele mai mari obstacole sunt problemele tehnice și abandonurile. În acele momente sunt foarte dezamăgită, pentru că petrecem extrem de mult timp în garaj; mă pregătesc eu, pregătim și mașina pentru o anumită etapă, iar când ți-e lumea mai dragă, ea cedează și se strică.
Dar, până la urmă, face parte din joc. M-am obișnuit și m-am învățat cu aceste momente; am înțeles, de-a lungul timpului, că totul se întâmplă cu un scop.
13. Cât de costisitor este driftul și cum influențează acest lucru antrenamentele?
Driftul este foarte costisitor, la fel ca motorsportul în general. Cea mai costisitoare parte este legată de anvelope, deoarece un set rezistă doar între 3 și 5 ture, în funcție de vreme și de circuitul pe care ne aflăm. Din cauza acestui lucru, nu ne putem antrena pe cât de des ne-am dori.
Mai mult, pentru noi, antrenamentele se desfășoară de obicei sâmbătă și duminică, în cadrul etapelor. Înainte cu o zi, adică vineri, avem antrenamente libere pe circuitul respectiv. Nu ne-am permite să facem asta în fiecare săptămână; de exemplu, pentru mine ar fi perfect dacă aș avea un antrenament pe săptămână, dar este imposibil din cauza bugetului.
14. Cât de mult contează aportul echipei tale pentru rezultatele obținute?
Echipa din spatele meu este foarte importantă pentru mine, deoarece fără ea ar fi mult mai greu. Tot staff-ul, toți băieții mă ajută enorm la fiecare etapă – nu numai cu lucrurile tehnice, dar și prin faptul că sunt mereu acolo pentru mine; orice problemă aș avea cu mașina, ei mă ajută de fiecare dată.
15. Ce rol au familia și sponsorii în cariera ta?
Sunt foarte recunoscătoare pentru toți sponsorii și toți partenerii care sunt alături de mine. Fără sprijinul lor, ar fi imposibil să mai fiu prezentă la etape sau să performez. Familia este, însă, cea mai importantă pentru mine, pentru că ei au fost acolo încă din primul moment; m-au susținut de când am luat decizia că vreau să fiu pilot de drift. Mama mea, tatăl meu și sora mea m-au susținut încă de la început – deși nici măcar bunicii mei nu au fost de acord din prima. Ulterior, după ce am adunat mai mulți ani în campionate, au fost și ei de acord.
Îmi aduc aminte că în anul 2021 sau 2022, când eram la o etapă de drift din Campionatul European, ajunsesem în finala mică și aveam nevoie de benzină pentru a alimenta mașina. Eu strigam prin stație să vină băieții la boxe, să mă ajute să alimentăm, dar nu a auzit nimeni. Singura care a auzit a fost sora mea, care era foarte mică – avea pe atunci 10 sau 11 ani.
Când a auzit prin stație că am nevoie de ajutor, s-a dus în paddock, a fugit și a tras bidonul de benzină după ea, un bidon care era aproape cât ea! În timp ce venea spre mașină, au văzut-o și băieții din staff și au ajutat-o, dar dacă nu era ea, cu siguranță nu reușeam să alimentăm mașina la timp.
16. Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să se apuce de motorsport?
Pentru cei care vor să intre în această lume a motorsportului, le recomand să ia contact cu cât mai multe laturi ale domeniului și să conștientizeze toate avantajele și dezavantajele care vin la pachet cu această alegere. Uneori, pe social media, totul pare frumos și roz, dar în realitate nu este chiar așa.
Situația reală o vezi doar prin participarea la evenimente, unde observi tot ce se întâmplă în spate. Le recomand tinerilor să nu renunțe, pentru că la început poate părea greu, însă îți poți îndeplini orice vis cu muncă și ambiție.
17. Ce te motivează să continui în acest sport atât de solicitant?
Motivația mea este din ce în ce mai mare atunci când mă aflu în mașina de drift. Chiar dacă nu sunt mereu momente frumoase – mai ales că în ultimii ani am avut destule abandonuri tehnice care m-au dezamăgit –, nu mi-am pierdut niciodată motivația, pentru că sunt extrem de fericită de fiecare dată când sunt în mașină.
Bineînțeles, aș fi și mai fericită dacă aș fi pe podium, pe cea mai înaltă treaptă! Uneori însă, uit de asta și sunt pur și simplu fericită atunci când fac drift.
18. Cum vezi evoluția ta în următorii ani?
Pentru viitorul apropiat, îmi doresc să am o mașină de curse în care să am încredere și care să nu mă lase la greu. Îmi doresc, bineînțeles, să particip în continuare pe plan național și internațional, în campionatele europene, iar pe viitor, mi-aș dori să concurez chiar și în afara Europei – în Japonia, America sau Australia –, deoarece acolo sunt trasee de foarte mare viteză.
Nu știu exact ce îmi rezervă viitorul, dar un lucru este sigur: eu nu o să renunț și o să merg mai departe, orice s-ar întâmpla!
Cu o pasiune ieșită din comun pentru drift, Alice Ene continuă să își scrie propria istorie în arena motorsportului. Într-o lume în care mulți renunță la primele probleme financiare sau la primele obstacole pe care le întâlnesc în cale, Alice a ales să meargă mai departe, motivată de acea bucurie pe care o simte doar la volan. Echipa site-ului nostru îi pentru timpul acordat în realizarea acestui interviu și îi dorește mult succes. Apex Motorsport News va continua să vă prezinte poveștile unor nume mari din motorsportul românesc.
Articol realizat de către Ionuț Timofte & Sterian Alin Cristian
