Carmen Ștefan, mama pilotului de karting David Ștefan a devenit și colegă de profesie cu acesta, debutând la prima etapă din Women Rally pe dată de 16 mai 2025, competiția Laurei Savu care a împlinit 7 ani.
În exclusivitate pentru cititorii Apex Motorsport, Carmen povestește nu doar cum a pășit cu încredere în lumea motorsportului, dar și cum își ajută fiul, împreună cu noii lui parteneri, Vitamin Aqua, să facă același lucru. Este povestea unei familii unite, care își croiește drumul pe circuitele românești.
Începuturi
Cum a început pasiunea de motorsport? De unde a apărut dorința de a participa la Women Rally?
Pasiunea mea nu s-a născut neapărat din motorsport, ci din dragostea pentru condus. Când eram copil, tata – pompier de meserie și un șofer desăvârșit – mă lua uneori cu el la serviciu. Îmi amintesc cum mă așeza pe genunchii lui, la volanul mașinii de pompieri, în momentele de liniște, când nu erau intervenții. Volanul acela imens mi se părea ceva ireal, din altă lume, dar mă făcea să mă simt specială. Tata era eroul meu absolut. Credeam că este cel mai tare om de pe planetă și că meseria lui era cea mai frumoasă din lume.
Tot tata a fost și cel care m-a pus pentru prima dată la volan, pe când aveam doar 14 ani. Avea un IMS, o mașină veche, pe care o iubea enorm și de care avea mare grijă. Îi pusese motor de ARO cu ajutorul fratelui său – unchiul meu – care era inginer la ARO Câmpulung. În acea mașină am învățat să conduc, pe câmpul din Luncă, unde câteva zeci de ani mai târziu l-am lăsat și pe David la volanul unei mașini, în ziua în care împlinea 14 ani, pentru prima data. E drept, nu la volanul IMS-ului, pentru că tata nu îl mai avea, dar a avut șansa să se plimbe cu el, când era mai mic și mergea în vacanțe la bunici, ca parte din povestea familiei.
O întâmplare care m-a marcat foarte tare a fost când tata m-a lăsat să bag IMS-ul în curte. Era o manevră mai complicată decât să merg până la poartă, și m-am emoționat tare. Din greșeală, am intrat cu mașina în grădina mamei și am stricat răzoarele de zarzavaturi. M-am gândit că nu mă va mai lăsa niciodată să conduc, dar după ce am tremurat puțin i-am spus că mai vreau. A fost un prag emotional pe care l-am trecut cu bine și care mi-a dat foarte mult curaj și încredere în mine. De atunci, pentru mine condusul a fost mereu o bucurie și o formă de libertate.
Cât despre Women Rally… o știam de mult pe Laura Savu, dar sincer, mereu credeam că sunt „prea bătrână” pentru genul ăsta de experiențe. Anul acesta, însă, mi-am spus: „De ce nu?” și am acceptat invitația. Nu regret nicio secundă. Acolo am simțit pentru prima dată ce înseamnă cu adevărat adrenalina și concentrarea dintr-o competiție – am trăit pe pielea mea ce trăiește David la fiecare cursă.
Pentru mine a fost o zi a premierelor: prima dată la volanul unei mașini electrice, prima dată cu o cutie automată și, mai ales, prima dată într-o competiție oficială de motorsport, ca pilot. După prima manșă eram pe locul întâi la categoria mea, dar lipsa de experiență și absența unei sesiuni de antrenamente și-au spus cuvântul.
Totuși, adevăratul câștig a fost altul. Am redescoperit cât de adânc e înrădăcinată în mine pasiunea pentru condus – și cât de vie e, chiar și acum. Iar prin David, trăiesc din nou această poveste, dar altfel, din altă perspectivă.
Ca mamă de pilot, fiecare cursă e o luptă între mândrie și teamă. Îl vezi pornind, și o parte din tine pleacă odată cu el. Nu mai poți face nimic decât să crezi în el cu tot sufletul. Și să fii acolo – cu toată dragostea ta.
După experiența de la Women Rally, v-ați mai dori să participați la o altă cursă?
Când am terminat cursa, eram atât de obosită și de epuizată, încât am zis că nu mai particip niciodată. Dar acum, după ce s-au liniștit emoțiile… îmi dau seama că spiritul de competiție mustește în mine. A fost intens, provocator, dar incredibil de viu. Așa că da, e foarte posibil să mă mai vedeți pe traseu. Cu o singură condiție: să am și eu o mașină competitivă!
Am văzut ca sunteți credincioasa, cum purtați credința într-un sport atât de imprevizibil ca acesta, atât când vine vorba despre dumneavoastra sau de David? Va simțiți protejata la volan?
Credința e parte din mine, a fost pusă acolo de mică, de părinții mei, care ne-au crescut frumos în acest adevăr. La noi, sărbătorile nu erau doar despre cadouri sau haine noi, ci despre familie, despre emoție, despre bucuria de a fi împreună și de a-L simți pe Dumnezeu aproape. Așa am crescut eu. Și asta am încercat să-i transmit și lui David.
Da, simt ajutorul lui Dumnezeu ori de câte ori i-l cer. Mai ales când e vorba despre David și visul lui de a fi pilot. Mă rog mult pentru el. Am, de multe ori, inima strânsă, dar încerc să nu arăt. Mai trag și eu cu ochiul la celelalte mame și încerc să par curajoasă, 😄 să nu mă las copleșită de emoții.
David poartă mereu o iconiță în combinezon, la fiecare antrenament și cursă. Credința nu e un gest de duminică, e ceva ce trăim zi de zi, în mod natural. Și eu mă închin de fiecare dată când plec la drum. Niciodată nu mi-a fost rușine să îmi arăt partea spirituală – dimpotrivă, mi-aș dori ca toți să o redescopere. Pentru mine, Dumnezeu este înainte de orice.
Ce sfaturi aveți pentru femeile care vor sa înceapă sa concureze în motorsport, dar nu au curaj?
Cel mai important sfat pe care îl pot da femeilor care vor să înceapă să concureze în motorsport este să creadă în ele însele și să nu se lase doborâte de teamă. Curajul nu înseamnă absența fricii, ci să înfrunți frica și să mergi înainte, pas cu pas. Motorsportul este un domeniu provocator, dar nu este rezervat doar bărbaților. Fiecare femeie care își dorește să intre în acest sport trebuie să știe că locul ei este pe pistă, că poate să învețe, să crească și să strălucească.
Începe cu pași mici, învață cât poți de mult, caută-ți un mentor sau o comunitate care să te susțină, cum este Women Rally. Nu lăsa stereotipurile să te oprească și nu compara drumul tău cu al altora. Încrederea vine și din pregătire, din disciplină și din pasiune. Iar în final vei înțelege că totul începe cu curajul de a te descoperi cu adevărat.
Viața ca mama de pilot
V-ați consultat vreodată cu David pe tehnica, mecanica mașinii sau strategia de curse ? Ce credeți ca ați învățat de la el despre motorsport și el de la dumneavoastra?
Da, ne consultăm în tot și în toate – atât când el e pe traseu, cât și atunci când am fost eu la Women Rally. David înțelege profund acest sport, cu toată complexitatea lui, de la mecanica mașinii până la strategia de curse. Ați văzut ce i s-a întâmplat lui Max în Spania – un exemplu clar cât de imprevizibil e motorsportul. Și, mai mult decât atât, la liceu, profesoara de fizică i-a încredințat să predea lecția despre motoarele termice, iar el s-a descurcat impecabil. Colegii au fost impresionați.
De la el am învățat un lucru esențial: în motorsport nu e loc de lucruri făcute pe jumătate. Totul trebuie să fie impecabil. O greșeală te poate costa foarte scump. Fiind un sport cu un grad mare de risc, disciplina este fundamentală. Talentul singur nu ajunge – e nevoie și de respect pentru ceea ce faci.
Am văzut piloți care râd de alții, care desconsideră începătorii sau pe cei care au avut o zi nu prea reușită. Dar nu așa se clădește performanța. Marile caractere sunt cele modeste, concentrate și cu respect față de toți din jur. David încearcă să fie exact asta – un pilot cu o mentalitate frumoasă, nu doar cu o tehnică bună.
De la el am învățat să nu renunț niciodată și cât de important este să lupți pentru visul tău, chiar și atunci când pare imposibil. Au fost momente când eram doar noi doi, împotriva tuturor. Zile în care părea că nimic nu se mișcă. Dar el nu s-a oprit. Trimitea zeci, sute de emailuri către companii sau mergea chiar personal, iar când primea un răspuns pozitiv, simțeam că merită toată lupta. Totul se reseta și visul lui prindea din nou contur.
Chari dacă noi nu avem resursele altor copii, nu ne-am lăsat doborâți. David nu acceptă ideea de „nu se poate”. Noi depindem de bunăvoința sponsorilor, dar ambiția lui pare să mute munții.
Dacă el mi-a oferit lecții de perseverență și ambiție, sper că eu i-am dăruit bucuria momentelor simple și înțelegerea respectului – față de oameni, față de efortul altora și față de fiecare mic ajutor primit. Pentru că orice faci cu recunoștință are o energie cu totul specială.
A existat vreun moment în care v-ați dorit ca David să renunțe, pentru siguranța lui?
Singurul moment în care mi-am dorit să renunțe a fost atunci când am realizat că visul lui este mult mai mare decât lumea noastră. La început, am crezut că este suficient să ajungă să se dea și el, alături de ceilalți piloți, știind că nu avem resursele necesare pentru karting, dar conștientă de cât de mare este pasiunea lui. Mergeam cu el să-l vadă pe Octavian Costache, un bun prieten al lui David, iar eu aveam senzația că duc un copil într-un magazin de dulciuri, fără să-i pot cumpăra nimic.
Încet, cu sprijinul Fundației „Florina Manea DREPTUL DE A VISA”, cu o descoperire de cont și cu o doză mare de nebunie, am decis să-i fac legitimația de pilot și să participe la prima lui cursă oficială. În adâncul sufletului meu de mamă, speram cumva să renunțe, în primul rând din motive de siguranță. Dar eu sunt mama lui. Cum aș putea să nu cred în visul lui? Dacă eu nu cred în el și nu-l susțin, atunci cine?
Îmi dau seama că pentru David drumul e cu mult mai dificil decât pentru alți piloți care beneficiază din start de sprijin financiar solid din partea părinților. În timp ce unii se bucură de timpul liber alături de prieteni, el își petrece zilele — și adesea nopțile — gândind strategii, trimițând zeci, poate sute de emailuri, și ocupându-se de paginile lui de social media, totul în speranța că va reuși să atragă sponsori. Este o muncă neîntreruptă, adesea obositoare, pentru că uneori merge și personal la diferite companii și de multe ori fără rezultate imediate. Tocmai de aceea, fiecare reușită, oricât de mică, are pentru noi o valoare uriașă.
Pe lângă toate astea, el merge la școală și este și bursier. David chiar a vrut să ne ajute și el cu bani, în măsura posibilităților lui — o formă a respectului față de noi, pentru efortul imens pe care îl depunem să-i susținem visul. Iar eu, ca mamă, nu-mi mai permit să mă îndoiesc că își va împlini visul, oricât de mari ar fi riscurile acestei cariere.
Care a fost cel mai emoționant moment pentru dumneavoastră din cariera lui?
Cel mai emoționant moment din parcursul lui de până acum a fost acela în care am simțit că visul lui a devenit realitate, desi părea și ar fi trebuit să fie imposibil. Veneam spre casă de la prima competiție oficială din viața lui, iar eu, realizând nebunia momentului, l-am întrebat: „Cum e?” S-a uitat la mine nedumerit și eu l-am întrebat din nou: „Cum e să-ți vezi visul cu ochii?” Răspunsul lui a fost: „N-aș fi ajuns niciodată aici fără tine, mami. Tu ești partea mea curajoasă.”
Și pentru că știu bine care sunt cuvintele care îl definesc pe David: „Urmează-ți visul. El cunoaște drumul!” cred cu tărie că, dacă va avea susținere, David își va arăta adevărata valoare, ca pilot.
Privind in urma, ați schimba ceva ? Și mai important, ce vis aveți pentru David în viitor?
Privind în urmă, poate că ar fi trebuit să am mai mult curaj de la început. Să îi pot oferi mai devreme condițiile de care avea nevoie, fără atâtea temeri, fără atâtea nopți în care m-am întrebat dacă fac bine sau nu. Dar poate tocmai drumul greu l-a făcut să devină atât de determinat și matur. Nu, nu aș schimba nimic din iubirea, susținerea și încrederea pe care i le-am oferit.
Cât despre visul meu pentru David? Nu e legat de podiumuri sau trofee. E simplu: să fie fericit, să facă ceea ce iubește, să nu renunțe niciodată la ceea ce este și la visul lui. Să rămână omul pasionat, curajos și bun care este. Iar dacă asta îl va duce pe cele mai mari circuite ale lumii, eu voi fi acolo, în spatele lui, mereu.
In final, ultima intrebare, daca ati putea da un sfat unei mame al carei copil doreste sa devina pilot, care ar fi acesta?
I-aș spune să-l asculte, să-l creadă și să-i fie mereu alături. Nu cu frică, ci cu încredere. Visurile mari au nevoie de sprijin tăcut, de răbdare, de curaj împărțit la doi. Chiar dacă drumul e greu și pare uneori imposibil, copilul tău va merge mai departe, fără frică, dacă știe că tu ești acolo, lângă el, cu inima ta legată de visul lui.