Prima ediție a GP-ului din Las Vegas a început în haos, prin problemele cauzate de gurile de canal montate necorespunzător. Apoi a urmat o acțiune a comisarilor de traseu, care au astupat peste 30 de capace. După o amânare de 2 ore, antrenamentul secund a început la ora locală 2 am, iar suporterii au fost evacuați din tribuna principală. Totuși, nu acesta a fost cel mai mare haos dintr-o cursă desfășurată în State. Evenimentele de la GP-ul Statului Dallas din 1984 au foat de dimensiuni tragi-comice, iar în acest articol prezentăm o descriere a celei mai ciudate curse din istorie.
Formula 1 a căutat piața americană încă din anii 50. Prima cursă a fost organizată la Sebring în 1959. În anul următor, locația a fost mutată la Riverside pentru ca să își găsească locația potrivită din 1961, pe faimosul Watkins Glen. Piloți precum Jim Clark, Jackie Stewart, Jochen Rindt, Emerson Fittipaldi sau Niki Lauda și-au făcut numărul pe bătrânul Glen.
În 1976 a apărut o situație fără precedent. Marele Premiu al Statelor Unite a fost împărțit între US GP West, desfășurat la Long Beach, și US GP East, în continuare la Watkins Glen. Din 1981, circuitul de la Watkins Glen va fi înlocuit cu Caesar’s Palace, în Las Vegas, care va avea un GP omonim. Marele Premiu al Statelor Unite se va desfășura pe Long Beach până în 1983.
La finalul sezonului menționat anterior, organismele de conducere ale Formulei 1 se vor afla într-o situație disperată. Organizatorii de la Long Beach au anunțat că nu mai doresc să organizeze o nouă cursă. Nici la Caesar’s Palace nu mai era posibil un GP. În acele momente a fost acceptată prima propunere primită, de către un om de afaceri din Texas, un GP la Dallas pentru 1984. Mai târziu, a mai fost agreată o propunere, de data aceasta mult mai potrivită, un circuit pe traseul de la Detroit, unde Ayrton Senna va face istorie în anii Lotus.
Baronii texani au aranjat ca orașul Dallas să găzduiască cursa, sperând să folosească evenimentul pentru a promova Dallas ca „oraș de talie mondială”. Locul ales a fost Fair Park și terenul stadionului Cotton Bowl, cunoscut ca gazdă a Târgului anual de stat din Texas. Cu toate acestea, în timp ce Târgul de stat din Texas avea loc în fiecare an toamna, pentru a evita căldura toridă a verii texane, FISA și FOCA au convenit ca întrecerea lor să se desfășoare la începutul lunii iulie, o perioadă în care temperaturile din Dallas rareori coborau sub 30 °C.
Încă din ziua de joi au apărut problemele. Asociația Piloților a vrut să boicoteze evenimentul din cauza faptului că traseul nu a fost reasfaltat, iar suprafața de rulare arăta deplorabil. Organizatorii au avut o doză de noroc, subiectul principal fiind descalificarea echipei Tyrrell din sezon datorită neregulilor regăsite pe monoposturi la Detroit.
Să vorbim și despre situația de la echipe. McLaren a dominat autoritar prima parte a sezonului, profitând de eficiența propulsoarelor Porsche și a cuplului de piloți, format din Alain Prost și Niki Lauda, ce se luptau pentru titlul mondial (va fi adjudecat de austriac pentru doar jumătate de punct). Nelson Piquet și echipa Brabham au câștigat ultimele 2 GP-uri desfășurate, la Montreal și Detroit, după ce au abandonat în primele 6 GP-uri ale sezonului.
Renault (Derek Warwick, Patrick Tambay) se afla aproape de prăpastie, chiar dacă motoarele turbo franceze aveau o eficiență bună pe linile drepte, aspect demonstrat și de rezultatele bune ale echipei Lotus-Renault (Nigel Mansell, Elio de Angelis), italianul terminând sezonul pe locul trei la general. Williams (Jacques Laffite, Keke Rosberg) dispunea de propulsoare turbo Honda, însă per total sezonul a fost unul modest. Ferrari (Michele Alboreto, Rene Arnoux) a avut un sezon decent, cu o victorie reușită de Alboreto la Zolder și alte 5 podiumuri.
Antrenamentele au început într-un mod patetic. Odată ce mașinile au intrat pe circuit, piloții au avut parte de un șoc. Mai întâi au constatat că pista era cea mai denivelată pe care o întâlniseră vreodată, mult mai rea decât cea din Detroit, unde fuseseră cu doar două săptămâni înainte. Nu exista spațiu de scurgere suficient la capătul liniilor drepte scurte și niciun loc de pe pistă nu dispunea de macarale pentru a scoate mașinile avariate.
Companiile de anvelope aveau propriile probleme, cu temperaturi extrem de ridicate și cu faptul că anvelopele lor de calificare erau aproape inutile. În timpul antrenamentelor, mașinile reușeau să scoată doar jumătate de tur cu cele mai moi pneuri, apoi acestea nu mai răspundeau conform, iar piloții învățau să parcurgă tururile de pistă cu viteză mult redusă, în speranța că pneurile vor rezista în timpul turului cronometrat care urma.
Calificările au fost marcate de accidentul teribil avut de Martin Brundle, pilot Tyrrell la acea vreme, care și-a rupt ambele picioare pe iadul din Dallas. După haosul de vineri, circuitul a fost cârpit, dar asfaltul a continuat să alunece și să își schimbe forma, astfel că punctul de frânare se schimbase radical de la o zi la alta. Monopostul Lotus-Renault a reușit să se adapteze cel mai rapid acestor condiții, iar la finalul calificărilor, Nigel Mansell se regăsea în pole position, alături de coechipierul Elio de Angelis în prima linie. Warwick și Arnoux ocupau linia secundă, fiind urmați de Lauda, Senna, Prost și Rosberg.
La sfârșitul după-amiezii de sâmbătă a avut loc o cursă pentru mașinile Can-Am. Ele cântăreau cu aproximativ 50% mai mult decât mașinile de F1. La câteva viraje, asfaltul a fost complet smuls și aruncat la o parte, lăsând doar fundația de beton pusă în anii 1890. Muncitorii au fost mobilizați și, pe tot parcursul nopții, s-au ocupat de săparea colțurilor până la pământ și de umplerea găurilor cu ciment cu uscare rapidă. Piloții au sosit în jurul orei șapte în acea dimineață pentru o sesiune de încălzire programată la ora 7:45, dar din cauza reparațiilor în curs de desfășurare, sesiunea de încălzire a fost amânată cu mai mult de o oră.
Inițial, cursa fusese programată să se desfășoare pe o distanță de 78 de tururi, dar timpii de antrenament au arătat că acest lucru era extrem de optimist. Prin urmare, distanța a fost redusă la 68 de tururi și trebuia să înceapă la ora 11:00, aparent pentru a evita căldura. Și, în timp ce muncitorii făceau progrese extraordinare în ceea ce privește reparațiile pistei, mai mulți piloți, printre care Alain Prost și Niki Lauda, vorbeau despre un boicot al cursei, până la finalizarea unei reasfaltări complete.
Derek Ongaro a adăugat ceva speranță prin aprobarea ultimelor reparații ale pistei, astfel că, la câteva minute după ora 11:00, piloții au pornit în trei tururi de recunoaștere. Nigel Mansell a plecat perfect din grilă, fiind urmat de Elio de Angelis, Warwick și Senna, care va lovi zidul de protecție și va merge la boxe să schimbe pneul. După primele 10 tururi puteam aduna multe abandonuri: Francois Hesnault (Ligier) și Johnny Ceccoto (Toleman) s-au lovit după start, Eddie Cheever (Alfa Romeo) a lovit zidul de pe margine, Stefan Bellof (Tyrrell) a avut o problemă cu suspensia.
În față, Warwick trece de Elio de Angelis și încearcă să îl dubleze pe Mansell în zona de accelerație, dar ratează punctul de frânare și ajunge în bariere. În turul 15, clasamentul arăta astfel: Mansell, De Angelis, Rosberg, Lauda, Prost. Keke Rosberg va urca pe poziția secundă până în turul 20, iar Alain Prost îl va depăși pe Niki Lauda pentru poziția a patra. După turul cu numărul 30, pneurile de pe monoposturile Lotus vor începe să se uzeze. De Angelis va fi victimă sigură în fața lui Prost, iar Nigel Mansell conducea un trenuleț format din 5 urmăritori. În spatele său, Prost și Rosberg erau intregați într-un duel antrenant pentru locul secund, depășindu-se reciproc de mai multe ori.
Rene Arnoux, plecat ultimul, după probleme în turul de formare, a plecat de pe ultima poziție din grilă, dar la jumătatea întrecerii se afla pe locul 5, în fața lui Elio de Angelis și Niki Lauda, care au intrat la slick-uri pentru pneuri noi, după ce au atins la rândul lor zidurile de protecție. În turul 36, Rosberg îl va depăși pe Mansell, fiind urmat în mutare de Alain Prost. Piquet și Alboreto vor părăsi cursa la rândul lor, după ce au lovit mașinile pe foarte periculosul circuit din Dallas.
În turul 48, Prost îl ajunge pe Keke Rosberg și intentează depășirea în turul următor. Apoi se va desprinde de pluton la o rată de 1s/tur, până în turul 55, când monopostul său derapează și intră în bariere, fiind nevoit să intre la boxe pentru pneuri noi. Câteva tururi mai târziu, istoria se va repeta pe celălalt McLaren al lui Lauda, în același viraj.
Keke Rosberg va sprinta spre o victorie fantastică, fiind urmat de genialul Rene Arnoux, care va încheia o cursă de recuperare fantastică. Elio de Angelis va veni pe locul al treilea, cu Laffite pe locul al patrulea în al doilea Williams. Dar urma să se întâmple și mai multă dramă. Mansell încercase să-l prindă pe Laffite când tocmai a atins bariera în curba dinaintea primului ac de păr. El a dat înapoi, părea că nu există pagube, dar la intrarea în complexul de boxe, în ultimul tur, s-a rupt cutia de viteze. A încercat să ruleze cât de mult a putut, dar mașina s-a blocat cu 100 de metri înainte de linia de sosire. În mod inexplicabil, a sărit din mașină și, cu termometrul indicând acum 40°C (un record de 66 grade la nivelul pistei), a încercat să împingă mașina peste linia de sosire.
Membrii diferitelor echipe îi strigau că împingerea mașinii este ilegală, dar, având încă casca pe cap și alte mașini care terminau în apropiere, nu i-a putut auzi. În timp ce împingea mașina, Ghinzani l-a depășit pentru locul cinci, așa că oricum nu avea nimic de câștigat. Mansell a parcurs aproximativ 50 de metri și s-a prăbușit chiar în fața unei camere de televiziune, lovindu-se cu capul de un pneu din spate în timp ce cobora. Personalul medical s-a ocupat imediat de el și a fost transportat direct la centrul medical. Și-a recăpătat cunoștința ceva mai târziu pentru a afla că terminase pe locul șase, iar împingerea mașinii nu a făcut nicio diferență.
Furibunda întrecere se termina cu un bilanț de 12 piloți care au abandonat lovind barierele, plus alții care au scăpat doar cu o intrare suplimentară la boxe. La final de cursă s-au putut bifa câteva repere statistice: cea mai mare temperatură din istorie la nivelul asfaltului (66 de grade) și primul pole din cariera lui Nigel Mansell. Câteva repere după un weekend dominat de haos…
