Continuăm seria Motorsport Stories cu o nouă poveste captivantă. După cum probabil ați observat deja din titlu, este vorba despre cursa de 12H.
În sezonul 2023, spre finalul anului competițional, a avut loc o astfel de cursă, structurată pe durata a două zile: 6 ore sâmbătă și 6 ore duminică. La start s-au aliniat și piloți din competiția Endurance Cup by Funyo, cunoscută în prezent sub numele de Sprint Cup Prototype, competiție dedicată prototipurilor.
Vlad Răducanu, alături de Victor Ionescu, obține victoria în această cursă, iar acesta ne-a povestit cum a arătat acest moment istoric pentru el și echipa Cube Racing.
Între timp, aici aveți și vlogul de la etapă, pentru a vedea cum s-a desfășurat
„Am fost foarte surprins când Marius (Tinca), pe atunci la Cube, m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să particip la prima cursă de 12H din România. Nici măcar nu știam că se organizează așa ceva, neavând niciun contact cu RES până atunci.
I-am răspuns că sigur că da, însă urma să stabilim detaliile și să „dezmorțim” Viezurele (nu mai condusesem un SR3 de câteva luni la momentul respectiv, campania din Supercar Challenge încheindu-se prematur din considerente tehnice și logistice).
Am aflat că urma să fiu coechipier cu Victor Ionescu, un pilot tânăr pe care însă nu îl cunoscusem încă.
Așa cum îmi stă în fire, am cerut să facem niște teste, însă mașina era încă desfăcută și în pregătiri pentru a rezista efortului susținut ce urma în timpul weekendului de curse. La Motorpark nu mai erau zile de test libere, iar Victor avea un program încărcat.
Totuși, Marius a reușit să accelereze lucrările, a rezervat jumătate de zi la Academia Titi Aur și am reușit să ne întâlnim acolo pentru un prim test.
Deși nu a fost foarte relevant din punctul de vedere al layoutului, mai ales pentru o mașină atât de rapidă precum Radicalul SR3, testul s-a dovedit extrem de util. Primele frânări mai serioase au fost urmate de fum și de blocarea roților față.
Pe parcursul acelei zile m-am reobișnuit cu mașina, cu particularitățile setupului și ale anvelopelor (în Supercar Challenge rulam pe Pirelli, iar aici urma să folosim, pentru prima oară în cazul meu, Michelin).
Nu am apucat însă să îl cunosc pe Victor; auzisem doar că obținuse un timp excelent în niște teste, cu ceva timp în urmă, pe anvelope Hankook.
Această întâlnire urma să aibă loc chiar vinerea dinaintea cursei, când îngrijorările mele s-au risipit. Victor era un pilot extrem de concentrat, serios și modest, în ciuda vârstei, care ar fi putut sugera altceva.
Împreună, analizând datele din timpul free practice-urilor, am reușit să ne îmbunătățim reciproc performanțele, menținând o diferență de maximum 1 secundă unul față de celălalt în diferitele sesiuni.
Asta ne-a oferit suficientă încredere că facem ce trebuie și, împreună cu Tripi, am pus la punct o strategie care să îi ofere mașinii cele mai bune șanse să reziste toate cele 12 ore și, în același timp, să menținem un ritm suficient pentru a rămâne în plutonul fruntaș.
La startul acestei curse se prezenta și un pluton bogat de prototipuri mai rapide decât al nostru, printre care și un număr considerabil de Funyo-uri, precum și un Wolf super impresionant, care concura pe anvelope de F1 dintr-o generație anterioară.
Chiar înainte de start am avut parte de câteva evenimente neplăcute: un Funyo pierduse antigel pe o porțiune de frânare, ceea ce i-a stricat (cu o piruetă) turul cel mai bun de calificare al lui Victor.
Într-o altă sesiune, un alt Funyo nu l-a observat pe Victor care depășea pe interior și ne-a lovit mașina, necesitând reparații de urgență. Norocul a fost că băieții conduși de Marius erau extrem de pregătiți, iar toate aceste incidente nu ne-au pus probleme prea mari.
Primele 6 ore ale cursei s-au desfășurat conform planului: prototipurile rapide s-au detașat destul de repede de noi, forțând însă mașinile, care, rând pe rând, au avut nevoie de diferite intervenții.
Unele s-au oprit chiar complet. Strategia noastră, pe lângă protejarea mașinii, a fost să conservăm cât mai mult anvelopele, astfel că foloseam același set atât Victor, cât și eu.
Deși performanța lor scădea în al doilea stint (pe care îl aveam eu în prima zi), totuși am reușit să menținem timpii destul de apropiați și, dacă îmi amintesc bine, am încheiat ziua (6 ore de cursă continuă) pe poziția a 3-a.
Planul pentru a doua zi era să începem să forțăm, pentru a recupera din dezavantaj. Dacă nu mă înșel, Wolf-ul avusese niște probleme și pierduse câteva tururi, însă încă era în fața noastră. Mizăm pe ideea de a pune presiune pe ei, sperând că mașinile lor vor rezista unui ritm mai susținut.
Supriza neplăcută de a doua zi a fost că celelalte prototipuri nu au mai putut continua cursa din diverse motive: unele dintre Funyo-uri își propuseseră să participe doar 6 ore, Wolf-ul nu era într-o stare tehnică bună etc.
Așa că a doua zi a fost mult mai lejeră decât ne așteptam. Totuși, am decis să menținem un ritm alert până la finalul cursei.
Un moment neplăcut a venit chiar cu 2–3 tururi înainte de final, când levierul de marșarier al cutiei de viteze a sărit din poziție, lăsând mașina în Neutru.
Aceasta părea că nu se mai poate deplasa, deși ar fi fost suficient să fie pusă la loc pe poziție și ținută cu mâna. Graba de a asambla mașina înainte de teste a însemnat că nu a mai fost timp pentru livrarea pinionului de marșarier, iar acum maneta se comportă ciudat.
Din păcate, nu ne-am dat seama pe loc ce se întâmpla. Din fericire, aveam un avans suficient (peste 10 tururi) față de cei de pe locul 2, astfel că am reușit să câștigăm cursa chiar și în această situație.
Ce poveste senzațională, după o cursă care a constituit o premieră națională pentru comunitatea de motorsport! Un singur lucru putem spune cu certitudine: vrem mai multe etape de 12H în fiecare an, poate chiar și o etapă în campionat, pentru că, așa cum se spune, this is endurance!”
Ne auzim cu următoarele povești!
Sursa foto: Cube Performance
Edit: Sterian Alin Cristian
Articolele noastre sunt susținute de ITP Fără Programare Sector 5 – partener de încredere al comunității auto – https://itpfaraprogramaresector5.ro/
Despre autor
