În Formula 1, istoria este de cele mai multe ori scrisă de giganți cu bugete uriașe, dar magia pură a acestui sport rezidă în acele momente rare când un outsider sfidează toate așteptările. Nu este mereu nevoie de ploi torențiale sau de un haos generalizat pe pistă pentru a avea parte de o surpriză de proporții; uneori, o sclipire de geniu strategic este suficientă. Acesta este povestea Marelui Premiu al Franței din 1990, desfășurat pe Paul Ricard, ziua în care modesta echipă Leyton House a fost la doar trei tururi distanță de a scrie istorie.
Despre echipa Leyton House și situația din sezonul 1990
Leyton House a fost prima echipă din Formula 1 la care Adrian Newey a activat ca inginer pe aerodinamică. Această echipă necunoscută pentru 80% din fanii Formulei nu s-a putut lupta cu granzii, fiind cel mult de mijlocul clasamentului. S-a întâmplat poate și datorită motorului Judd neperformant. Totuși, în Franța urma să se întâmple o mare surpriză.
Înainte de a prezenta acest GP vom pune în balanță rezultatele piloților titulari, Ivan Capelli și Mauricio Gugelmin, din prima parte a sezonului 1990:
SUA: Ambele mașini abia s-au calificat. Capelli a abandonat cu probleme hidraulice, iar Gugelmin a terminat ultimul.
Brazilia și Mexic: Ambii piloți au ratat complet calificarea, fiind învinși de echipe minuscule precum Onyx sau AGS.
Monaco și Imola: Duble abandonuri și probleme tehnice constante, singura consolare fiind un loc 10 obținut de Capelli în Canada.
Secretul aerodinamic și un pariu riscant
Acest GP era primul pentru Adrian Newey la Williams. Inginerul britanic alesese o echipă capabilă să se lupte la titlu. Era ultima cursă pe Paul Ricard până în era hibridă. Magny Cours era aproape finalizat și urma să găzduiască Marele Premiu al Franței din 1991.
“Această mașină a fost bună doar pe circuite foarte netede, cum a fost Paul Ricard, chiar dacă asfaltul a fost abraziv”, a declarat Capelli pentru Autosport. “Am fost foarte, foarte competitivi în antrenamente și mi-am dat seama că aveam o șansă să salvăm pneurile.
“Pentru a face acest lucru, a trebuit să nu iau virajul Signes complet flat out, pentru că altfel am fi distrus pneul stânga față. Știu că a face asta ne-a oferit șansa de a face cursa fără să ne oprim, în timp ce toți ceilalți au trebuit să se oprească.”
În calificări se va produce prima minune. Capelli va pune Leyton House pe locul 7, la aproape o secundă de timpul de pole al lui Mansell cu Ferrari. Gugelmin se afla pe locul 10 la o jumătate de secundă de timpul coechipierului.
Alături de Mansell, în prima linie se afla Gerhard Berger care îl învinsese cu câteva sutimi pe Ayrton Senna. Brazilianul ocupa linia a doua cu rivalul Alain Prost lângă el.
Înainte de cursă, piloții vor avea o discuție aprinsă cu șeful tehnic Gustav Brunner, care opta pentru o schimbare a setup-ului mașinii.
„Chiar înainte de cursă, a existat ceea ce aș numi o discuție constructivă între mine și Gustav despre mașină”, a adăugat Capelli.
„Gustav a venit la mine și mi-a spus: “Ascultă, vântul s-a schimbat foarte mult, este un vânt lateral foarte puternic și aș vrea să punem mai multe flapsuri în aripa față, pentru a crește nivelul de forță de apăsare”.
„Am fost îngrijorat totuși și am spus: “Nu, mașina este atât de perfectă și atât de bine echilibrată. Nu vă atingeți de mașină, pentru că simt că mașina este foarte competitivă’.
„Dar Gustav a insistat și am ajuns la un compromis foarte amuzant. Am pus numai un grad în plus de flaps doar pe secțiunea interioară, în dreapta aripii față.
„Am lăsat partea exterioară a aripii față la fel. Deci a avut un set-up asimetric și aceasta, în cele din urmă, a fost o soluție foarte bună.”
Trei tururi până la nemurire
La start, Gerhard Berger și Ayrton Senna (McLaren) au preluat rapid controlul, urmați de Mansell, Nannini și Alain Prost. Până în turul 30, liderii au intrat la boxe pentru schimbul de pneuri. Spre stupoarea tuturor, în turul 33, Capelli și Gugelmin conduceau Marele Premiu al Franței, alegând o strategie cu zero opriri. Prost se afla abia pe locul 3, la 10 secunde în spate. Cele două monoposturi McLaren, cu probleme în oprirea la standuri, se situau la finalul topului 5.
Toată lumea se aștepta ca Prost să preia rapid conducerea însă acest lucru nu avea să se întâmple. Francezul recupera din ecart la o rată de maxim 0.5/tur. Abia in turul 54, Profesorul trece de Gugelmin, care se retrage 3 tururi mai târziu cu probleme terminale la motor. Ecartul până la Capelli se situa la 5s.
„Am văzut mașina lui Maurice oprită cu fum ieșind din motor, așa că am urmărit atent temperaturile, dar totul era în regulă”, spune Capelli. “Eu doar mă luptam cu Prost. M-a prins, dar nu a reușit să mă depășească.
„Aveam oglinzi montate pe lonjeroane, proiectate de Newey cu un an înainte. În mijlocul cursei, pe partea dreaptă, oglinda din interiorul carcasei a căzut. Așa că nu-l puteam vedea pe Prost dacă era în dreapta, dar puteam oricând să verific în stânga. Când am ajuns la virajul de la capătul liniei boxelor, nu aveam nicio idee dacă era acolo sau nu, așa că a trebuit să virez foarte brusc. Alain a crezut că am fost foarte agresiv, dar eu nu puteam să văd!”
Spre final, ritmul italianului s-a prăbușit. Presiunea uleiului a început să scadă periculos, iar senzorii de avertizare s-au aprins. Forțat să menajeze motorul pentru a nu abandona, Capelli a fost depășit de Alain Prost cu doar trei tururi înainte de final, în virajul Signes. Totuși, pilotul Leyton House a rezistat eroic atacurilor lui Ayrton Senna și a trecut linia de sosire pe locul 2.
„Pe măsură ce mă apropiam de Signes, senzorul de ulei a luminat și mi-am dat seama că aveam o problemă. A trebuit să dau imediat înapoi pentru a mă asigura că motorul nu se oprește. Evident, Prost a reușit să mă depășească, dar eu am continuat să merg cu motorul care nu funcționa curat. Apropiindu-se de steagul cu carouri, Ayrton aproape că m-a depășit.”
Diferența a fost oficial de trei secunde. Dacă linia de sosire ar fi fost un pic mai departe, Capelli ar fi pierdut locul doi. Dar el a fost evident mulțumit de rezultat.
„Pe de o parte, am fost ghinionist pentru că nu am câștigat”, spune el. „Dar, pe de altă parte, am fost norocos, pentru că cel puțin am rămas al doilea între cei doi mari campioni – Prost și Senna. Am fost foarte fericit că am terminat cursa. Dar apoi, imediat după steag, mi-am dat seama că am pierdut șansa de a câștiga. A fost singura șansă din cariera mea de a câștiga o cursă.”
Un final dulce-amar
Deși Capelli a fost la un pas de cea mai mare victorie din cariera sa, clasarea pe podium între doi titani ai sportului, Prost și Senna, a fost o realizare monumentală. Din păcate, pentru Leyton House, succesul de la Paul Ricard a rămas doar un foc de paie, echipa adunând un singur punct în restul sezonului. Totuși, acea zi de vară din 1990 rămâne o dovadă clară a farmecului Formulei 1: într-o zi perfectă, cu strategia potrivită, chiar și cel mai mic competitor poate privi granzii de la egal la egal.
