În motorsportul din lumea reală, iarna este sinonimă cu „off-season-ul”. Este acea pauză competițională lungă, adesea chinuitoare pentru fani. Motoarele amuțesc, mașinile sunt dezmembrate și reconstruite în ateliere. Piloții se retrag pentru recuperare fizică & mentală, dar și planificare strategică. Pentru noi, jurnaliștii, redactorii și fotografii care trăim pentru a documenta acest fenomen, iarna aduce o mini-criză de conținut. Fără curse live în weekend, fără drame pe circuit, fluxul de știri se reduce la lansări de monoposturi și speculații de transfer. Sau Sim Racing (Digital Rally Series sau Racing League Romania).
Salutare tuturor pasionaților de motorsport care ne citesc! Numele meu este Fabian Zarvă. Mulți dintre voi mă cunoașteți din postura de redactor, editor și administrator a platformei noastre, Apex Motorsport News. De asemenea, sunt gazda podcastului exclusiv „Poveștile Motorsportului”. De aproximativ un an și jumătate, de când Ionuț Timofte (unul dintre fondatorii proiectului) m-a cooptat în echipă după ce mi-a remarcat activitatea pe grupul Apex Motorsport Hub România, am scris zeci de analize și am realizat sute de postări despre Formula 1, MotoGP, Rally, IndyCar sau anduranță. Însă, în această iarnă, lucrurile au luat o turnură neașteptată.
Din naratorul poveștilor altora, am devenit protagonistul propriei mele cronici. Aceasta este povestea detaliată, cronologică și fără filtre a modului în care, în doar trei luni, am obținut trei titluri de campion în Sim Racing, în cele două cele mai mari ligi de curse digitale din România : DRS (Digital Rally Series) afiliată cu FRAS : Federația Română de Automobilism Sportiv, dar și RLR (Racing League România), fondată de Alexandru Șiclovan (comentator, pilot multiplu campion național în Romanian Endurance Series + omul din spatele echipei reale și E-Sports West Competition Racing).
Cum a început totul?
Totul a început cu o doză masivă de scepticism. Pe canalul meu personal de YouTube realizam conținut cu vehicule virtuale încă din 2017, dar mă consideram un jucător „offline”, folosind simulatoarele o oră sau două pe zi pentru relaxare. Nu aveam nici timpul, nici motivația necesară pentru a mă arunca în „groapa cu lei” a ligilor profesioniste de Sim Racing din România.
Când au apărut primele discuții despre implicația mea ca pilot și formarea unei presupuse echipe de curse digitale care să reprezinte redacția, instinctul meu a fost să cer un post de comentator. Argumentul meu era simplu: am fost obișnuit să scriu & să vorbesc despre cei de pe traseu, iar la microfon mă simțeam în largul meu datorită experiențelor în podcasturi. Însă, la Campionatul Național Digital de Viteză în Coastă, DRS (Digital Rally Series), lineup-ul de comentatori era deja cimentat de vocile inconfundabile ale lui Andrei Mangalia, Vlad Baicu (colegul meu) și Ștef Raita. Nu era loc.
Momentul decisiv
Momentul decisiv a avut loc cam aproape de luna noiembrie 2025. Alin Sterian, fondatorul principal al proiectului Apex, a venit cu o propunere care nu putea fi refuzată: formarea unei echipe hibride, Apex Motorsport News x Sparkwave Media Racing Team. Partea de Sparkwave era coordonată de fondatorul Gabi Marinescu, care s-a ocupat de o identitate vizuală (livery) absolut spectaculoasă pentru mașini.
Când Alin s-a oferit să elimine orice barieră logistică – plătindu-mi taxa de înscriere și achiziționându-mi simulatorul Assetto Corsa pe noul meu cont de Steam – am știut că nu mai pot da înapoi. Am acceptat „cu jumătate de gură”, terifiat de ideea că ori voi impresiona, ori voi face redacția de râs în fața a mii de urmăritori live. Dar această teamă s-a transformat rapid în cel mai puternic combustibil.
Misiunea mea era clară: aveam să concurez în două competiții diametral opuse ca stil și cerințe tehnice, dar pe același Simulator, Assetto Corsa (2014).
- DRS HillClimb Challenge: Campionatul Național Digital de Viteză în Coastă, disputat pe Assetto Corsa, o ligă care în acest sezon a primit afilierea oficială a Federației Române de Automobilism Sportiv (FRAS), recunoscând astfel campionii virtuali la nivel de ramură sportivă. Aici urma să pilotez la clasa Dacia Revival și să lupt pentru titlul la clasă și la echipe.
- RLR The Romanian Job: O ligă de circuit organizată de Racing League Romania prin membrul longeviv Vlad Tănăsescu, unde urma să alerg individual pe aceeași mașină ca și restul concurenților, circuite istorice neiertătoare.
| Competiție | Simulator | Clasă / Mașină | Coechipieri (Doar DRS) | Obiectiv |
| DRS HillClimb | Assetto Corsa | Dacia Revival (Dacia 1410 Sport) | Matei Cara, Radu Lăsâi, Leo Borlovan | Titlul la Clasă & Titlul pe Echipe |
| RLR The Romanian Job | Assetto Corsa | Clasă unică (Austin Mini Cooper S 1971) | Competiție Individuală | Titlul General |
Armele și Coechipierii: Formarea „Dream Team-ului”
Înainte de „a pune anvelopele pe asfalt”, trebuia să înțelegem fizica simulată la perfecțiune de Assetto Corsa. Acest simulator este folosit în lumea reală de multiple uzine, chiar și echipe & piloți de Formula 1, precum Max Verstappen, tocmai pentru capacitatea sa de a reda transferul de mase și aderența mecanică la limită.
Pentru DRS HillClimb, alegerea mea a fost Dacia 1410 Sport. Un model de suflet pentru motorsportul românesc, cu un motor de 1.4 litri, tracțiune față și aproximativ 145 de cai putere. Cu o greutate de 1100kg și o viteză maximă de 180 km/h, pilotajul acestei mașini este un exercițiu de conservare a inerției (momentum). Pentru că nu ai cuplu uriaș ca la mașinile de GT, de exemplu, orice frânare prea bruscă sau abordare incorectă te penalizează pe tot restul urcării.
Echipa Apex x Sparkwave a fost construită strategic pentru a acoperi cât mai multe clase în DRS și a maximiza punctele pentru titlul echipelor:
- Eu (Fabian Zarvă): Clasa Dacia Revival.
- Matei Cara: Un talent uriaș din lumea reală, triplu vicecampion național la Slalom Juniori, desemnat să domine clasa Clio Cup Junior pe un Renault Clio.
- Radu Lăsâi: Un alt pilot cu experiență reală, campion naționali la juniori 2 -vehicule electrice, care și-a asumat probabil cea mai brutală clasă: WRC. Aici urma să piloteze un Ford Puma Rally 1, un monstru cu tracțiune integrală, 380 CP, care necesită un pilotaj complet și derapaje controlate.
- Leo Borlovan: Dublu campion național absolut de Super Rally în viața reală. Leo s-a alăturat echipei noastre începând cu a doua etapă a sezonului, preluând comenzile unui Alpine A110 GT4 (motor central, propulsie), aducând experiența sa uriașă în cea mai rapidă clasă a campionatului.
Simțeam că am pe umeri responsabilitatea de a nu fi „veriga slabă” a unei echipe pline de campioni din viața reală.
Botezul Focului: DRS Etapa 1 – Buzetski Dani (2 Decembrie 2025)
Campionatul DRS a debutat pe 2 decembrie pe faimosul traseu croat Buzetski Dani. Cu o lungime de 4,2 kilometri, traseul este o piatră de temelie a Campionatului European de Viteză în Coastă încă din 1982. Este extrem de tehnic. Începe cu secțiuni rapide, urmate de ace de păr ascuțite, iar pe final drumul se îngustează claustrofobic.
Presiunea primei transmisiuni live era copleșitoare. Mii de ochi, comentatori profesioniști, rivali cu experiență. La clasa Dacia Revival regulamentul fusese modificat: nu mai punctam la clasamentul Open (general), ci luptam într-un format „pur sângeros” doar între noi. Principalii mei rivali se anunțau a fi Dragoș Popescu, Tudor Constantinescu, Andrei Buză și Alexandru Botyan (Alias „Tiger”).
În prima manșă oficială, am luat startul cu inima bătând să-mi spargă pieptul. Strategia a fost să fiu agresiv. Am dus Dacia 1410 Sport la limita absolută a aderenței. Pe transmisiunea live, comentatorii au exclamat văzând cum glisez milimetric pe lângă parapeții de pe marginea stâncilor. Am oprit cronometrul la 3:07.3, un timp care a distrus pur și simplu concurența la acel moment, lăsându-l pe Andrei Buză în urmă cu peste 9 secunde (3:16.7). A doua manșă am consolidat avantajul, gestionând un mic contact cu clădirea pe partea stângă și parapetul pe dreapta, care din fericire nu mi-a afectat geometria suspensiei.
A fost o victorie la debut! Un sentiment extraordinar, o eliberare de endorfine pe care o pot descrie doar ca pe un drog. Momentul în care am văzut că munca din antrenamente se traduce în performanță m-a transformat.
La nivel de echipă, a fost un start de vis: Matei Cara a câștigat detașat la Clio Cup Junior, confirmând așteptările, în timp ce Radu Lăsâi a dus Fordul Puma Rally 1 pe un magnific loc 5 la clasa WRC, luptându-se cu bestiile integrale printre parapeții croați. Apex x Sparkwave își anunțase intențiile la titlul pe echipe.
Șicanele și Pericolul: DRS Etapa 2 – Kotor Trojica (16 Decembrie 2025)
Pe 16 decembrie, caravana s-a mutat în Muntenegru, pe urcarea de la Kotor Trojica. Cei 4,35 kilometri oferă priveliști idilice spre Golful Kotor, însă traseul a fost setat pentru a fi un coșmar tehnic. Pe linia dreaptă principală, două șicane artificiale formate din bariere de anvelope au fost amplasate. În Assetto Corsa, impactul cu aceste anvelope setate pe „damage 100%” înseamnă radiator spart, suspensie ruptă și abandon instantaneu.
Această etapă a fost marcată de un moment crucial pentru echipă. Sosirea lui Leo Borlovan. Campionul din Super Rally și-a făcut debutul oficial pentru Apex x Sparkwave la bordul modelului Alpine A110 GT4.
Pentru mine, antrenamentele pe Kotor au fost epuizante. Nu speram la o victorie. Vizam o clasare conservatoare pe podium din cauza acelor șicane blestemate. Totuși, în ziua cursei, „stelele s-au aliniat”. Rivalii mei fie au forțat peste limită, fie au fost conservatori. Eu am aplicat o strategie de frânare mai agresivă și progresivă (trail braking) perfectă la intrarea în șicane și în acele de păr. Cu un timp cumulat uluitor de 5:13.491 pe cele două manșe, am obținut a doua victorie, cu un ecart uriaș de peste 7 secunde față de Tudor Constantinescu (5:20.685), care a terminat pe locul 2, urmat de Dragoș Popescu(5:23:314).
Pentru echipă, însă, a fost un duș rece. Matei Cara a abandonat la Clio, după ce a greșit frânarea într-o curbă complicată de dreapta, complicând șansele la titlu. Leo Borlovan a debutat oținând locul 6 la clasa GT4 și 14 la general. Asta a însemnat faptul că acum eram în spatele rivalilor principali, Danny Ungur Racing, în lupta pentru titlu.
Precizie la Viteză Mare: DRS Etapa 3 – Rechberg (13 Ianuarie 2026)
După sărbători, prima cursă din noul an a avut loc în Austria, pe Rechbergrennen. Este un traseu de 4,4 kilometri absolut legendar, cu un gradient de 6%, caracterizat prin curbe de mare viteză, foarte late, unde curajul de a ține piciorul pe accelerație face diferența.
Aici se simțea cel mai tare lipsa de putere și apăsare aerodinamică a Daciei 1410 Sport. M-am luptat la baionetă cu Dragoș Popescu și Tudor Constantinescu. Dragoș a aruncat o mănușă grea, coborând sub pragul psihologic de 2:30 pe manșă. Dar concentrarea mea a fost de fier. În manșa a doua, am executat o urcare pe care o pot numi „turul vieții mele”, oprind cronometrul la 2:26.3. Cu un timp cumulat de 4:52.88, am învins, devansându-l pe Dragoș (4:59.64) cu aproape 7 secunde. Era a treia victorie consecutivă. Era hattrick-ul.
La echipe, am fost din nou imbatabili. Matei Cara a obținut victoria la Clio, Radu Lăsâi a terminat al șaptelea la WRC, în timp ce Leo Borlovan a confirmat adaptarea la GT4 cu un un nou podium – locul 2. Eram din nou lideri în clasamentul echipelor.
CIeșirea din Zona de Confort: Debutul în RLR The Romanian Job la Donington 1938 (14 Ianuarie 2026)
Abia terminasem sărbătoarea hattrick-ului la coastă, că a doua zi trebuia să iau startul într-o cu totul altă bestie. Am participat, individual (dar purtând blazonul Apex Motorsport News), la liga Racing League Romania, cea mai longevivă ligă de curse de circuit din țară. Seria „The Romanian Job” era un experiment „masochist”: patru săptămâni, patru circuite istorice neiertătoare, și o singură mașină pentru toată lumea: Austin Mini Cooper S 1971 (Specificația FIA Historic App K).
Această mașină este o capcană a fizicii. Cântărește sub 650 kg, are aproximativ 125 CP și 150 Nm, tracțiune față și nicio asistență. Este agilă, dar teribil de instabilă la frânare (lift-off oversteer masiv). Formatul fiecărei seri de cursă presupunea calificări, Cursa 1 și Cursa 2 (cu grilă inversată pentru primii 15 clasați).
Prima etapă ne-a aruncat pe varianta din 1938 a circuitului Donington. Nu seamănă deloc cu pista actuală. Fără zone de degajare, plin de poduri de piatră și o linie dreaptă gigantică unde mica „cutie de conserve” britanică a atins halucinanta viteză de 205 km/h. Am reușit să mă precalific în Top 5 din cei 48 de înscriși, dar în calificările oficiale am greșit, obținând un loc de care nu eram mândru.
Cursa 1 a un vis. La primul viraj, am depășit majoritatea concurenților din fața mea, în afară de Vlad Tănăsescu. Și el a greșit, însă , în același tur, la intrarea pe prima linie dreaptă. Eram lider. Nu am cedat. Am construit un gap. Am continuat lupta și, printr-un miracol al anduranței mentale, am câștigat cursa! Victorie la debut în RLR.
Cursa 2, plecând de pe locul 15 (grilă inversă), a fost definită de haos tehnic și agresivitate. Am fost răsucit, dar de pe locul 28 am luptat. Am depășit piloți buni, cu experiență în sim racing și realitate. Am profitat de greșelile și acroșajele altora. Am obținut un binemeritat loc 5. What a comeback!
Magia Principatului: The Romanian Job – Monaco 1966 (21 Ianuarie 2026)
Săptămâna următoare, pe 21 ianuarie, RLR s-a mutat pe circuitul stradal de la Monaco, varianta 1966. Sainte-Devote mai larg, asfalt mai larg, mai puține viraje, dar mai mult pericol. Aici, experiența mea proaspătă din viteză în coastă, și cursele de zi cu zi din simulatoare, unde zburam la milimetru de parapet, s-a dovedit vitală.
Spre deosebire de Donington, aici nu puteai depăși din aspirație. Cursa 1 a fost o demonstrație de precizie și răbdare, unde am terminat pe un excelent loc 2, rămânând conservator după un singur atac asupra liderului Vlad Tănăsescu și refuzând să dau cu Mini-ul de bariere.
În Cursa 2, grila inversată pe străzile din Monaco a fost rețeta unui dezastru pentru restul plutonului. În timp ce alții au fost conservatori sau au forțat depășiri imposibile eu mi-am plasat mașina pe trasa ideală, evitând carambolurile și profitând de ezitările celorlați. După doar două tururi eram lider și mi-am adjudecat victoria. Acest rezultat mi-a consolidat statutul de pretendent real la titlul absolut din RLR The Romanian Job, devansându-mi rivalii direcți, Andrei Dincă și Vlad Tănăsescu.
Recunoaștere Istorică: Trofeul Transfăgărășan (27 Ianuarie 2026)
Revenim în peisajul mioritic. Pe 27 ianuarie, DRS HillClimb a organizat etapa a patra pe un drum legendar: Transfăgărășan (varianta scurtă, cu sosire la Bâlea Lac). Această etapă de aproape 7 km, la altitudine înaltă, prin zăpadă și stânci, a marcat un moment uriaș: anunțul oficial al colaborării dintre Digital Rally Series și Federația Română de Automobilism Sportiv (FRAS). Astfel, Sim Racing-ul a fost recunoscut oficial ca disciplină sportivă în România. Președintele FRAS, Norris Măgeanu, a confirmat că vom primi titluri naționale cu drepturi depline.
Presiunea pe umerii mei era colosală. Puteam fi cu o mână pe titlu. Am setat presiunea cauciucurilor Dacie pentru o cutie de viteze scurtă, pentru a contracara cuplul mic, lipsa de aer rarefiat la altitudine (simulată perfect de joc), dar și zecile de ace de păr sau curbe strânse. Am dominat manșele. Cu un 6:42.120 cumulat, mi-am adjudecat a patra victorie din patru posibile, lăsându-l pe Dragoș Popescu din nou pe poziția secundă.
Dar pentru echipă, a fost o etapă dulce-amară. Matei Cara a fost fantastic, luând victoria la Clio. Din păcate, Leo Borlovan a comis o greșeală și a abandonat la clasa GT4, dar rezultatele mele și ale lui Matei au fost suficiente cât să ne mențină lider și să construim un mic ecart în fața Danny Ungur Racing.
Jungla și Dezastrele: The Romanian Job – Thomson Road (28 Ianuarie 2026)
A doua zi după gloria de pe Transfăgărășan, m-am trezit aruncat în infern. RLR ne-a dus pe Thomson Road Grand Prix, în Singapore. Pentru cei care nu cunosc istoria: folosit între 1961 și 1973, este un circuit stradal de 4,8 km prin jungla deasă, flancat de canale pluviale de beton și stâlpi de telegraf, celebru pentru „Devil’s Bend” și secțiunea „The Snakes”. Pe acest traseu, orice mică eroare se pedepsește cu o daună totală.
În Cursa 1, tensiunea campionatului și-a spus cuvântul. Într-un duel la baionetă pe linia dreaotă cu marii mei rivali la titlu, Andrei Dincă și Vlad Tănăsescu, am încercat o manevră la limită pe interior care s-a transformat într-un acroșaj. Eu am fost instigatorul, am pierdut controlul sub frânare, iar impactul i-a aruncat pe Dincă și Tănăsescu în barierele de protecție. M-am redresat cu suspensia îndoită și pneurile supraîncălzite, trăgând de mașină până la final pentru un loc 7 norocos. Eram plin de adrenalină și remușcări.
Dar Cursa 2 de pe Thomson Road a fost scena definirii mele ca Sim Racer. Din cauza rezultatului, am plecat de pe locul 8. Pe primele viraje, chiar băieții cu care mă lovisem în prima cursă (Dincă și Tănăsescu) au fost prinși într-un carambol terifiant, de proporții epice, care a blocat jumătate de pistă. Mini-urile zburau pur și simplu în decor. Am frânat la limită, am navigat printre epavele virtuale și am ieșit pe locul al 3-lea.
O victorie dulce-amăruie
După dueluri aprige cu Cristian Faifer și Alex Erceanu, soldat cu un contact urât din care am scăpat fără daune, a urmat o vânătoare calculată. Liderul era Eduard Deaconu, chiar liderul de la clasa TCR a DRS, fiind învingătorul tuturor etapelor de la acea clasă . Având liniile drepte extrem de lungi din Singapore, am folosit aspirația (draft) tur după tur. Ne depășeam unul pe celălalt. Însă cu jumătate de cursă înainte de final am devenit lider permanent. Am apărat poziția tur de tur, Edi neavând mari șanse. Am câștigat cursa a doua!
Acest rezultat, combinat cu ghinionul lui Dincă, m-a propulsat la un avans de 21 de puncte în clasamentul general. Eram matematic aproape imposibil de ajuns.
Pasul Înapoi și Triumful: The Romanian Job Feldbergring (4 Februarie 2026)
Ultima etapă a campionatului de Mini-uri s-a desfășurat pe Feldbergring în Germania. Un circuit terifiant de 11,4 km pe drumuri de munte în masivul Taunus, faimos în anii ’50.
Aici, realitatea a lovit. Aveam un program academic încărcat și a trebuit să recunosc că nu voi putea performa la capacitate maximă. Nu m-am antrenat, nu am forțat. Dar strategia RLR, care recompensa masiv constanța, m-a protejat. Datorită avansului de 21 de puncte construit în primele trei săptămâni prin recuperări agresive și evitarea daunelor terminale, nimeni nu a putut să mă ajungă.
Fără o victorie în ultima rundă, dar cu un podium și doar prin simpla „administrare” a punctajului, am fost încoronat Campion General RLR „The Romanian Job” la sezonul meu de debut. Primul dintre cele trei titluri fusese asigurat.
Spectacolul de pe Transalpina: DRS Rânca (17 Februarie 2026)
Întors la DRS HillClimb, presiunea se mutase. Pentru etapa a 5-a, băieții de la organizare ne-au oferit o premieră absolută în Sim Racing-ul autohton: transpunerea virtuală a urcării de la Novaci către Rânca, pe superba Transalpina. 6 kilometri de asfalt lat, tehnic, perfect pentru motorsport.
Eram deja considerat marele favorit. Puteam să merg prudent, dar eu voiam palmaresul perfect. Am atacat traseul gorjean cu o agresivitate controlată, simțind limitele subvirării Daciei la fiecare ieșire din viraj. Cronometrul nu a mințit: cu un timp cumulat de 6:32.035, am obținut a cincea victorie din cinci etape. Localnicul Dragoș Popescu a venit din nou pe 2 (6:34.39), urmat de Tudor Constantinescu. Titlul la clasă era aproape al meu, dar nu puteam sărbători complet, pentru că și acesta, și titlul pe echipe erau încă în joc.
La echipă, Matei Cara a făcut din nou senzație, asigurând a patra sa victorie la Clio Junior. Leo Borlovan a terminat al cincilea la GT4 și al nouălea la general. MAXIMUM de puncte. Ne mai despărțea o singură etapă de obiectivele supreme.
Marea Finală și Punctele Duble: DRS Poiana Brașov (7 Martie 2026)
7 Martie 2026. Ultima etapă a sezonului 3 din DRS HillClimb. Drumul spre Poiana Brașov, un sanctuar al raliurilor și vitezei în coastă din România. Cei 5 km sunt rapizi. Pe zonele superioare, mașinile puternice depășesc 200 km/h, iar frânarea târzie în acele de păr înclinate separă băieții de bărbați.
Miza etapei era uriașă, deoarece regulamentul stipula punctaj dublu. O greșeală a oricărui membru al echipei putea arunca în aer toată munca din decembrie încoace.
Campioni. În mare fel.
Pentru mine, ca pilot la Dacia Revival, deja cu o mână pe titlu, a fost o cursă pură, de suflet. Am pilotat pentru palmares, dar și pentru încurajări . Am folosit tot asfaltul posibil, și în manșa a doua am scos un timp absolut devastator: 2:44.17 în a doua manșă. De asemenea, un lucru pe care nu îl voi uita niciodată – am fost lăudat de marele pilot român de viteză în coastă Emil Ghinea. Așa am bifat a șasea victorie, reușind un sezon imaculat: 6 din 6, procentaj de 100%. Astfel, am ridicat Titlul de Campion Național la clasa Dacia Revival. Am fost singurul din acest sezon de DRS HillClimb cu 6 din 6 victorii la clasă. În sezonul de debut. Incredibile recorduri.
Dar ochii mei erau pe ecranele de telemetrie ale coechipierilor mei. Misiunea lor sub presiunea punctelor duble a fost epică. Matei Cara a dovedit maturitate: a pilotat tactic, a terminat cursa pe locul 2 la Clio Cup Junior, și cu acele puncte duble s-a încoronat și el ViceCampion Național la categoria sa. Iar veteranul Leo Borlovan, a terminat la clasa GT4 pe locul al șaptelea .
Acest bloc de rezultate în etapa cu puncte duble a fost „cuiul de pe coșciug” pentru rivalii noștri. Punctele cumulate au confirmat oficial Apex Motorsport News x Sparkwave Media Racing Team Campioană Națională la Echipe!
Epilog: De la Cuvinte, la Fapte
Trei luni. Zece etape disputate. Două ligi de cel mai înalt nivel național. De la redactorul ezitant care cerea un post de comentator și privea simulatoarele doar ca pe un hobby de weekend, am ajuns astăzi să țin în brațe trei titluri majore românești :
- Campion General RLR – The Romanian Job
- Campion DRS – Clasa Dacia Revival
- Campion DRS – Echipe (alături de Matei, Radu și Leo)
Această poveste nu este doar despre ore întregi petrecute privind telemetria, învățând traseele la perfecție. Este despre cum suportul necondiționat te poate transforma.
Fără Alin Sterian, care mi-a plătit literalmente drumul în această lume, fără vizualurile create de Gabi Marinescu și Sparkwave Media , fără sfaturile „reale” primite de la coechipierii mei , fără sprijinul familiei mele și al iubitei mele, Adina, aș fi scris probabil și astăzi cronica succesului altora.
Iarna viitoare nu mă va mai prinde la fel de nepregătit. Titlurile trebuie apărate. Dar până atunci, mă întorc și la dragostea mea dintâi: să documentez pe Apex Motorsport News și în podcasturile noastre frumoasa nebunie care se numește motorsport.
Vă mulțumesc vouă, cititorilor și fanilor, care ne-ați fost alături pe stream-uri, care ați comentat, ne-ați susținut și ne-ați criticat. Fără pasiunea voastră, aceste campionate ar fi doar niște eforturi goale. Ne vedem pe pistă!
Despre autor
