Preview – 2025 Australian Grand Prix

După 3 luni de așteptare, cea mai înaltă disciplină a motorsportului mondial va începe, în această săptămână, un nou sezon, și unul aniversar, Formula 1 împlinind, anul acesta, 75 de ani de la primul sezon oficial. Pentru prima dată din 2019, prima etapă va fi organizată pe celebrul circuit stradal Albert Park, din inima metropolei australiene Melbourne. De la venirea acestui circuit în calendarul formulei 1 în 1996, Albert Park a găzduit etapa de deschidere în cele mai multe rânduri : 1996-2005, 2007-2009, 2011-2019.

Pentru mulți fani ai Formulei 1 moderne, niciun circuit nu rezonează mai bine cu „deschiderea de sezon” decât Albert Park din Australia. Un circuit stradal în mijlocul unui parc public, acesta a găzduit starturi de sezon excepționale în marele circ. Melbourne are o semnificație importantă pentru piloți: câștigătorul cursei a fost încoronat campion mondial în acel an de 14 ori din 29 de ediții. Max Verstappen a fost ultimul care și-a „preasigurat” titlul prin victoria la Marele Premiu al Australiei din 2023, ceea ce face din această cursă una crucială în calendar.

Curse memorabile de-a lungul istoriei

Importanța sa nu începe și nu se termină aici. Pentru o țară care a ajuns în Campionatul Mondial de Formula 1, în mod stabil(cu GP-uri în fiecare an) abia în 1985, Australia are deja o istorie impresionantă în cadrul acestui sport, fanii fiind martori la curse la care s-au bătut recorduri și la care s-au stârnit numeroase controverse.

Marele Premiu al Australiei a debutat în Adelaide, pe un circuit stradal provocator, care a atras adesea comparații cu drumurile întortocheate ale circuitului de la Monaco.

În cei 10 ani de „existență”, circuitul a găzduit o serie de curse memorabile. Niki Lauda și-a încheiat aici cariera de triplu campion mondial, cu un final anti-climactic în care s-a izbit de un zid în mijlocul cursei, după ce i-au cedat frânele.

De asemenea, pe circuit a avut loc cursa în trei pentru titlul de campion al piloților între Nigel Mansell, Alain Prost și Nelson Piquet în 1986.

Din nefericire pentru Mansell (care trebuia doar să termine pe locul trei pentru a câștiga), Williams-ul său a suferit o pană la pneul din spate, ceea ce a făcut ca mașina să piardă controlul iar britanicul să abandoneze.

Și să nu uităm accidentul spectaculos și extrem de controversat dintre Mansell și Senna în 1992, care va rămâne în istoria MP al Australiei.

Mai târziu, Senna a obținut ultima sa victorie în Formula 1 pe acest circuit în 1993, cu șase luni înainte de moartea sa tragică.

Schumacher a obținut primul titlu mondial în 1994 după un sezon și o cursă controversată la Adelaide. Vedeți aici.

Anunțul că Marele Premiu urma să fie organizat pe circuitul stradal Albert Park începând din 1996 a însemnat că Marele Premiu al Australiei a intrat din nou în istorie, fiind singura țară care a organizat două Mari Premii consecutive. De la prima cursă, acest circuit nu a ezitat să producă spectacol.

Prima cursă din era modernă de la Albert Park a avut un început haotic. Monopostul Jordan pilotat de Martin Brundle a fost propulsat în aer după ce a lovit partea din spate a McLaren-ului lui David Coulthard în virajul 3, într-un accident spectaculos. În mod incredibil, Brundle a scăpat nevătămat și a putut chiar să ia startul Marelui Premiu cu mașina de rezervă a echipei.

Ca o paranteză, virajul 3 a devenit renumit pentru accidentele de proporții, Fernando Alonso având un accident grav cu Esteban Gutierrez în 2016. Alonso a fost nevoit să rateze cursa următoare ca urmare a rănilor suferite în acel incident.

În 1998, când s-a descoperit că David Coulthard s-a retras în mod deliberat în timpul cursei pentru a-l lăsa pe coechipierul său de la McLaren Mika Hakkinen să preia conducerea, acest lucru a dus în cele din urmă la interzicerea ordinelor de echipă în F1.

Apoi, în 2001, a avut loc o tragedie în timpul unui accident ciudat între Ralf Schumacher și Jacques Villeneuve. O anvelopă a ieșit de pe pistă, lovindu-l și ucigându-l pe comisarul Graham Beveridge. Mai târziu au fost introduse dispozitive de fixare a roților pentru a spori siguranța.

Anul următor, însă, a avut loc o întorsătură mai fericită a evenimentelor. Când Mark Webber și-a făcut debutul în Formula 1 cu Minardi în 2002, se putea spune că așteptările nu au fost foarte mari pentru performanța australianului în prima sa cursă. Webber a devenit primul australian care a luat startul în cursa de casă din 1994 încoace, calificându-se pe locul 18. În ultimele tururi ale cursei Marelui Premiu, Webber ajunsese pe locul cinci. Monopostul Minardi a început , atunci , să aibă probleme, după ce pierduse ultima treaptă a cutiei de viteze .

Finlandezul Mika Salo se apropia din ce în ce mai mult, dar Webber a rezistat și a obținut un impresionant loc cinci în primul său Mare Premiu al Australiei, obținând primele puncte pentru Minardi din 1999. El și șeful echipei, Paul Stoddart, au sărbătorit pe podium în fața fanilor.

Marele Premiu al Australiei din 2006 a fost o cursă palpitantă și plină de incidente. Fernando Alonso, campionul mondial în exercițiu, și-a demonstrat abilitățile excepționale, conducând în cea mai mare parte a cursei și obținând victoria cu Renault-ul său, marcând a doua sa victorie din acest sezon. Cursa a fost caracterizată de multiple incidente, care au dus la intervenția mașinii de siguranță de patru ori.

În special, ambii piloți Ferrari, Michael Schumacher și Felipe Massa, au avut incidente, cursa lui Schumacher încheindu-se în turul 34 după ce a pierdut controlul și a lovit barierele. Speranțele lui Jenson Button, liderul clasamentului, au fost spulberate atunci când motorul mașinii sale Honda s-a defectat dramatic în ultimul tur, la câțiva metri de linia de sosire, ceea ce l-a costat o clasare în puncte. Kimi Räikkönen a terminat al doilea pentru McLaren, în timp ce Ralf Schumacher a obținut locul trei pentru Toyota, obținând ultimul podium din carieră.

Marele Premiu al Australiei din 2008 a fost unul haotic, cu doar șapte piloți care au ajuns la finalul cursei. O multitudine de incidente au făcut ca cinci piloți să își încheie cursa în primul tur, în timp ce Felipe Massa și David Coulthard s-au ciocnit în virajul 1 înainte de jumătatea cursei. Cel mai mare accident al după-amiezii a fost cel al lui Timo Glock, care a ieșit în decor și și-a rupt suspensia, trimițând mașina Toyota în aer.

Rubens Barrichello a fost descalificat din cursă după ce a părăsit linia boxelor în timp ce lumina roșie a semaforului de la capătul acesteia era încă aprinsă. Incidentul a avut loc după ce brazilianul a avut un pit-stop greșit, în care a părăsit boxa cu furtunul de combustibil încă atașat. În ciuda tuturor incidentelor din jurul său, Lewis Hamilton și-a păstrat calmul pentru a obține victoria, în timp ce Nico Rosberg și-a asigurat prima clasare pe podium a carierei.

Când Honda și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul anului 2008, Jenson Button și Rubens Barrichello rămăseseră fără echipă. Din fericire pentru ei și pentru angajații de la fabrica din Brackley, Ross Brawn a intervenit pentru a salva echipa. Noua „Brawn GP” s-a prezentat la Marele Premiu al Australiei după ce a stabilit timpi impresionanți în testele de iarnă. Ritmul lor a fost confirmat când Button a obținut pole position-ul și a câștigat cursa, coechipierul său terminând pe locul doi. A fost prima victorie pentru o echipă aflată la debut de la Mercedes în 1954.

Marele Premiu al Australiei din 2010 a fost o cursă dramatică și imprevizibilă, caracterizată de condiții meteorologice constant schimbătoare și de pariuri strategice. Campionul mondial în exercițiu, Jenson Button, și-a asigurat prima victorie cu McLaren prin trecerea la pneurile slick pe un circuit Albert Park al cărui asfalt încă era umed, o decizie care s-a dovedit esențială. Sebastian Vettel, care a plecat din pole position, a condus primele tururi, dar a abandonat în turul 26 din cauza unei defecțiuni la frâne, cedându-i conducerea lui Button.

Robert Kubica a avut o prestație remarcabilă și a terminat pe locul doi pentru Renault, apărându-se de Ferrari-urile lui Felipe Massa și Fernando Alonso, care au terminat pe locurile trei și respectiv patru. Lewis Hamilton, în ciuda unei curse puternice, a terminat pe locul șase după o coliziune în finalul cursei cu Mark Webber de la Red Bull, care a judecat greșit un punct de frânare și s-a ciocnit cu Hamilton în timp ce încerca o depășire.

În 2024, Ferrari s-a clasat pe primele 2 locuri la finalul cursei pentru prima dată în 20 de ani. Carlos Sainz a obținut o victorie remarcabilă la Marele Premiu al Australiei, profitând de problemele tehnice la sistemul de frâne pe partea dreapta-spate care l-au forțat pe Max Verstappen să abandoneze la începutul cursei, după ce spaniolul îl depășise. Verstappen, care viza a 10-a victorie consecutivă, a avut probleme cu frânele, permițându-i lui Sainz să preia conducerea și, în cele din urmă, să obțină prima victorie a Ferrari din acest sezon.

În timp ce cursa lui Verstappen se încheia brusc, Sainz și-a extins avansul, conducând un 1-2 Ferrari până la finish cu coechipierul său Charles Leclerc în spatele său. Lando Norris de la McLaren și-a asigurat primul podium al sezonului, în timp ce „localnicul” Oscar Piastri a terminat pe un solitar loc patru după o cursă plină de evenimente.

Cursa a fost marcată de diverse incidente, printre care accidentul dramatic al lui George Russell la finalul cursei, care a provocat o perioadă de neutralizare cu mașină de siguranță virtuală. Comisarii de cursă l-au penalizat ulterior pe Fernando Alonso pentru implicarea sa în incident, coborându-l de pe locul șase pe locul opt după cursă.

Sergio Pérez a terminat al cincilea, beneficiind de accidentul lui Russell. Lance Stroll și Yuki Tsunoda au câștigat de asemenea poziții, asigurând puncte valoroase pentru Aston Martin și, respectiv, RB.

Cu toate acestea, nu toate echipele au avut o cursă liniștită, Williams întâmpinând dificultăți, Alexander Albon ratând la limită punctele, pe locul 11. Daniel Ricciardo a terminat pe locul 12 după ce a plecat de pe ultima poziție a grilei, în timp ce Pierre Gasly de la AlphaTauri a fost penalizat, încheind cursa pe locul 13.

Stake a întâmpinat din nou probleme cu opririle la boxe, Valtteri Bottas și Zhou Guanyu terminând pe locurile 14 și, respectiv, 15. Esteban Ocon a încheiat cursa pe locul 16, Verstappen și Lewis Hamilton abandonând mai devreme din cauza unor probleme tehnice.

Evoluția circuitului stradal Albert Park

În anii ’50, Albert Park a fost locul în care Stirling Moss s-a luptat pentru victorie cu un tânăr Jack Brabham și cu alte personalități de pe scena australiană a curselor.

Circuitul a fost format de-a lungul unor drumuri publice în parcurile care înconjoară un lac – un fundal mult mai bun decât precedentul circuit important din Melbourne, Fisherman’s Creek, care se afla lângă docuri și o groapă de gunoi. Circuitul în mare parte plat avea o serie de curbe rapide și s-a dovedit popular printre piloți. Marele Premiu al Australiei din 1953 a fost câștigat de Doug Whiteford la bordul unui Talbot-Lago, în timp ce următoarele evenimente din 1956 au fost câștigate de Stirling Moss. Alte curse au avut loc în 1957 și 1958, iar, după, opoziția locală a condus la presiuni politice care au pus capăt curselor.

Astfel, pentru mai bine de 30 de ani, parcul „a tăcut.” Cu toate acestea, în 1992, vântul politic s-a schimbat. Noul premier al statului, Jeff Kennett, era dornic să găsească modalități de a face din Melbourne un oraș mai dinamic și mai interesant, plănuind să stimuleze turismul și economia locală printr-o serie de evenimente internaționale majore. În fruntea listei se afla obținerea Marelui Premiu al Australiei din orașul rival Adelaide, iar circul Formula 1 a sosit în 1996.

Multe dintre drumurile originale folosite în anii 1950 au fost încorporate în noul circuit, deși au fost refăcute și acum monoposturile merg în direcția opusă. Au fost adăugate unele secțiuni noi, inclusiv o zonă permanentă a boxelor și garajelor, linia dreaptă de start/finish, iar primul și ultimul viraj au fost create pe teren viran.

Modificări minore au avut loc în 2004, când șicana de la boxe a fost eliminată, și în 2011, când a fost adăugată o a doua pistă pentru garaje temporare pentru a găzdui paddock-ul Australian Supercars, care organizează curse ca parte a proiectului de sprijin pentru Grand Prix.

Un deceniu mai târziu, suprafața pistei avea nevoie de lucrări de refacere, astfel că s-a profitat de ocazie pentru a face unele revizuiri ale configurației circuitului cu scopul de a permite mai multe oportunități de depășire și de a promova curse mai rapide și mai competitive. Lucrările au fost supervizate de firma de inginerie pentru sporturi cu motor iEDM.

Șapte viraje au fost revizuite în prima parte a anului 2021, iar două viraje au fost eliminate complet. În virajul 1, suprafața asfaltică a fost lărgită cu 2,5 metri pentru a promova opțiuni mai bune de depășire în primul tur, în timp ce cea a virajului 3 a fost lărgită cu până la 4 metri.

Suprafața asfaltică din virajul 6 a avut o lărgire și mai semnificativă, interiorul virajului fiind mutat cu 7,5 metri. Aceasta a creat cea mai mare schimbare de viteză de pe circuit. Șicanele de la virajele 9 și 10 au fost eliminate complet, creând cea mai lungă linie dreaptă de pe circuit și o nouă zonă DRS. Virajul 13 al circuitului original (virajul 11 al circuitului revizuit) a suferit modificări semnificative, cu Ross Gregory Drive realiniat și o ușoară extindere a Lakeside Drive pentru a crea un viraj mai strâns, care este cu trei metri mai lat pe interior.

De aici, piloții parcurg turul ca înainte până la penultimul viraj, care a fost lărgit cu 3,5 metri pentru a crea un set de viraje mai fluide.

Curiozități

• Michael Schumacher este cel mai de succes pilot la Albert Park, obținând patru victorii (2000, 2001, 2002, 2004).

• Cea mai joasă poziție pe grilă a unui câștigător este locul 11. David Coulthard a reușit acest lucru în 2003, iar victoria din Melbourne avea să fie ultima sa victorie în F1.

• Pilotul danez Kevin Magnussen a terminat al doilea în Australia în 2014, la debutul său, după descalificarea lui Daniel Ricciardo. Acesta rămâne cel mai bun rezultat al său și singura sa clasare pe podium, până în prezent. Cursa a marcat, de asemenea, ultimul rezultat pe podium pentru McLaren pentru următorii cinci ani.

• Magnussen nu este singurul pilot care a obținut o clasare pe podium la debut pe Albert Park. Jacques Villeneuve și Lewis Hamilton au făcut același lucru în 1996 și, respectiv, 2007. Villeneuve a obținut și pole position-ul la evenimentul inaugural.

• Marele Premiu al Australiei din 2007 este singura dată, în afară de prima cursă de Formula 1, când fiecare pilot de pe podium și-a făcut apariția pentru prima dată pentru echipa cu care concura. Kimi Raikkonen a câștigat la debutul său la Ferrari, în timp ce Fernando Alonso și Lewis Hamilton au urcat pentru prima dată pe podium pentru McLaren.

• Lewis Hamilton a obținut pole position-ul la Marele Premiu al Australiei în fiecare sezon între 2014 și 2019, dar a transformat doar unul dintre aceste pole position-uri (2015) în victorie în cursă.

• Eddie Irvine este singurul pilot din istorie carea obținut prima victorie în carieră în Formula 1 pe acest circuit. El a câștigat primul său Mare Premiu cu Ferrari aici în 1999.

• Marele Premiu al Australiei din 2012 a fost prima cursă de F1 din istorie la care au concurat șase campioni mondiali activi.

Informații Generale

Circuitul Albert Park a fost martorul unor curse incredibile de-a lungul anilor, iar o serie de piloți s-au remarcat ca maeștri ai acestui circuit unic. Iată care sunt piloții cu cele mai multe victorii:

Michael Schumacher: 4 victorii (2000, 2001, 2002, 2004)
Sebastian Vettel: 3 victorii (2011, 2017, 2018)
Jenson Button: 3 victorii (2009, 2010, 2012)
Lewis Hamilton: 2 victorii (2008, 2015)
Kimi Raikkonen: 2 victorii (2007, 2013)
Nico Rosberg: 2 victorii (2014,2016)
David Coulthard: 2 victorii (1997, 2003)
Ultimii 4 învingători , Bottas, Leclerc, Verstappen și Sainz( 2019, 2022-2024) sunt la singura victorie.

Surse inspirație : Motorsport, F1 Fandom, Race Fans, F1 Destinations