La finalul zilei de sâmbătă din Lusail, s-a tras cortina peste cursele de sprint din acest sezon, formatul fiind dus cu succes până la final pentru al cincilea an consecutiv.
Deși atenția generală este pe cursa de duminică, cum se întâmplă mereu în Formula 1, Marele Premiu al Qatarului fiind penultima etapă din 2025, importanța acestor mini-curse care preced calificările este în continuă creștere și prin natura lor pot decide un campionat.
Ideea unor etape din Formula 1 care să includă și o cursă de sprint precum în competițiile suport a prins probabil contur în timpul lui 2020 când din cauza unui sezon scurtat de pandemie, calendarul a inclus curse duble pe circuitele din Spielberg, Silverstone și într-o oarecare măsură Sakhir unde s-a folosit un alt layout.
Proaspăt instalat ca CEO al Formulei 1, Stefano Domenicali a primit sarcina de la Liberty Media de a face weekendurile de cursă mai atractive și mai profitabile, dat fiind că sesiunile de antrenamente nu pasionează pe toată lumea. Însă în lumina noului plafon bugetar ce urma să fie introdus pentru 2021, ideea unui weekend de sprint a pornit ca un experiment, în primul an fiind introduse trei astfel de weekenduri, în Marea Britanie, Italia și Brazilia.
Din trei sesiuni de antrenamente au rămas doar două, în prima parte a zilelor de vineri și sâmbătă pentru a face loc noii „invenții”.
Cu echipele reticente din cauza riscurilor unor accidente care să necesite costuri suplimentare, FIA a denumit formatul „sprint qualifying„, menit să acționeze ca o punte între sesiunea clasică de calificări mutată acum vinerea și cursa propriu-zisă.
Elementul surpriză era dat de poziția pe grilă, rezultatele din așa numita sesiune de sprint urmând să decidă grila de start pentru duminică.
Însă recompensa în puncte era infimă:
- 3 puncte pentru învingător
- 2 puncte pentru locul secund
- 1 punct pentru locul al treilea
Doar ocupanții podiumului punctau dintr-un total de 20 de piloți într-o mini-cursă de 100 de km adică aproape o treime din distanța unei curse reale (305 km).
Fără obligația de a opri la boxe pentru schimbul de pneuri, echipele au abordat defensiv aceste inovații stranii ale Formulei 1 nedorind să-și compromită șansele pentru ziua de duminică.
O altă noutate a fost că pilotul creditat cu pole-position era câștigătorul sprintului, nu cel care stabilise vineri cel mai rapid tur în Q3, iar în toate cele trei etape pole-ul pentru statistică a fost acontat astfel (Verstappen în locul lui Hamilton în Marea Britanie, Verstappen în locul lui Bottas în Italia, respectiv Bottas în locul lui Verstappen la São Paulo).
La Silverstone și Monza precauția din sprint a fost urmată de două accidente în curse între candidații la titlu, Verstappen și Hamilton.
Cu toate aceste ciudățenii noul format a fost considerat un succes din punct de vedere financiar, însă planurile Formulei 1 de a-l extinde la șase etape pentru 2022 au fost rapid anulate din cauza echipelor care nu s-au pus de acord cu privire la sumele ce urmau să fie alocate peste bugetele lor limitate.
Tot trei etape au fost și pentru al doilea sezon cu Imola și Spielberg alăturându-se lui São Paulo, dar recompensa în puncte a fost mărită pentru primii 8 din mini-cursa de sâmbătă, opt puncte pentru învingător și apoi descrescător la restul locurilor.
Pole-ul avea să rămână în cărțile de istorie celui care a stabilit vineri cel mai bun timp, ceea ce i-a permis lui Kevin Magnussen și echipei Haas să se bucure de momentul istoric din Brazilia, deși în cursa principală pilotul danez a plecat doar de pe locul 8, fiind depășit de-a lungul sprintului de mașinile mai rapide din spate.
Cu ocazia recompensei mai consistente de sâmbătă, am avut și poziții decise la constructori de punctele din cursele de sprint.
Alfa Romeo a terminat pe 6 în fața lui Aston Martin grație celor două puncte aduse de Bottas la Imola, urmate apoi și de un excelent loc cinci în cursa de a doua zi.
În timp ce Haas prin cele patru puncte strânse de Magnussen în toate cele trei ocazii, a terminat pe locul 8 în fața celor de la Alpha Tauri.
Pentru 2023 s-au produs schimbările mult dorite de Domenicali și Liberty Media, nu mai puțin de șase etape urmând să aibă și curse de sprint (Azerbaidjan, Austria, Belgia, Qatar, Statele Unite- COTA și constanta Brazilie).
O decizie inspirată a fost lăsarea Imolei pe dinafară, cursa italiană fiind anulată cu totul din cauza inundațiilor din regiunea Emilia-Romagna.
Însă neinspirată a fost gestiunea formatului, modificările pentru weekendurile de sprint fiind anunțate abia în zilele premergătoare cursei din Baku.
Antrenamentele de sâmbătă au fost înlocuite de o sesiune de calificări pentru cursa de sprint din aceeași zi, creându-se astfel o bulă suspendată în timp între calificările de vineri și cursa de duminică.
Din etapa următoare din Austria s-a permis și folosirea pneurilor soft uzate în calificările de sprint (denumită și „sprint shootout”), după ce Lando Norris nu a mai putut participa în ultima ședință de calificări de sâmbătă din Azerbaidjan din cauză că nu mai avea pneuri noi.
O premieră a fost desemnarea lui Max Verstappen drept campion mondial după sprintul din Lusail, fiind al doilea pilot din istorie după Nelson Piquet (1987), care să fie matematic campion înaintea unei curse, nu după ea.
Atunci Piquet a profitat de accidentul lui Nigel Mansell din calificările de la Suzuka ce i-a încheiat prematur sezonul, coechipierul său de la Williams fiind singurul care mai putea să îi amenințe titlul.
2024 a adus noi schimbări pentru noua „cloșcă de aur” a Formulei 1, „puii” fiind iar modificați față de anul precedent
China revenită în calendar după o pauză lungă cauzată de pandemie și Miami au primit weekend extins, în locul Azerbaidjanului și Belgiei.
În rest circuitele de la Spielberg, Austin, São Paulo și Lusail au rămas cu acest format.
De data aceasta s-a ajuns la o soluție bună și în ce privește structura weekendurilor, cu sesiunea de calificări de sprint mutată vinerea, apoi cursa de sprint și calificările sâmbătă, o cursivitate în evenimente care nu mai necesită modificări. „Separarea” sprintului de cursa principală a adus și două perioade de „Parc fermé” în loc de una cum fusese în precedentele trei sezoane.
2025 este primul an în care regulamentul pentru cursele de sprint nu suferă modificări, singura diferență fiind legată de calendar:
Belgia i-a luat locul Austriei.
Semn că după îndelungi experimente, formatul acesta privit cu scepticism la început, a căpătat o identitate proprie, iar pe viitor conducerea Formulei 1 dorește să-l extindă la și mai multe curse pe durata unui sezon.
Tentația de a face și mai mulți bani este mare, dar momentan structura curselor dintr-un sezon are o stabilitate.
Tot 24 de curse vor fi și în 2026 precum în precedenții doi ani și la fel rămâne și regulamentul pentru cele șase weekenduri de sprint.
Locațiile se vor schimba pentru anul viitor, în afară de Shanghai și Miami vor mai găzdui curse de sprint circuitele din Montreal, Silverstone, Zandvoort și Singapore.
Asta va elimina din tensiunea finalului de campionat când se adunau prea multe astfel de weekenduri în ultimele etape din sezon și asta influența socotelile din lupta pentru titlurile mondiale.
Date despre cursele sprint:
- 24 de curse de sprint disputate în cinci sezoane (în 2026 vor fi 30 în 6 sezoane).
- Statistici precum victorii, podiumuri, tururi rapide nu se contabilizează la palmaresul piloților, la fel nici cine pleacă din pole-position pentru sprint începând cu 2023.
- Max Verstappen are cele mai multe astfel de succese, 13 la număr.
- Red Bull este cea mai titrată echipă cu 14 victorii, urmată de McLaren cu 6.
- Doi piloți au obținut o victorie într-o cursă de sprint, înainte de a obține una într-o cursă oficială: George Russell în 2022 la São Paulo și Oscar Piastri în 2023, în Qatar.
Despre autor
