Când mașina lui Romain Grosjean de la Haas s-a rupt în două și a luat foc în timpul Marelui Premiu al Bahrainului din 2020, a fost halo-ul din titan cel care i-a salvat viața. Însă puțini oameni știu că o tehnică revoluționară de sudare a jucat un rol crucial în realizarea halo-ului, făcându-l suficient de puternic pentru a-și îndeplini rolul în acel moment terifiant.
Evoluția halo-ului în Formula 1
Halo-ul, acum o componentă esențială a pachetului de siguranță din Formula 1, a întâmpinat o puternică opoziție atunci când a fost introdus în 2018. Criticii susțineau că designul său este inestetic și că afectează vizibilitatea piloților. Însă o serie de accidente de mare profil – inclusiv incidentul dramatic al lui Grosjean, răsturnarea spectaculoasă a lui Zhou Guanyu la Silverstone în 2022 și coliziunea dintre Verstappen și Hamilton la Monza în 2021 – au redus la tăcere toate criticile. Halo-ul și-a dovedit în repetate rânduri valoarea, salvând vieți.
Cu toate acestea, puțini știu că producerea halo-ului pentru a respecta standardele de siguranță FIA a reprezentat o provocare tehnică majoră. Dispozitivul de protecție a cockpitului trebuia să fie capabil să suporte forțe uriașe, inclusiv greutatea unui autobuz londonez cu etaj, lucru imposibil de realizat cu metodele tradiționale de fabricație. Era nevoie nu doar de titan de înaltă calitate, ci și de un proces de sudare perfect pentru a păstra proprietățile materialului.
Provocările sudării titanului
La sfârșitul anului 2017, companiile care au participat la licitația FIA pentru producerea halo-ului,inclusiv câștigătoarea contractului, nu aveau capacitățile tehnice necesare pentru a suda cele cinci piese din titan la cea mai înaltă calitate. Atunci au apelat la LKN WeldTitan, o divizie specializată a companiei olandeze LKN WeldCompany BV.
Patrick Wouterse, fondatorul și CEO-ul companiei, explică:
„Titanul este un metal reactiv, ceea ce înseamnă că reacționează cu elementele din aer, chiar și la temperatura camerei, în sensul că apare oxidarea. De aceea este extrem de rezistent la coroziune: odată ce se formează un strat subțire de oxid, acesta protejează metalul de o oxidare suplimentară, o proprietate care face titanul ideal pentru industriile chimice.”
Dar pentru halo, nu rezistența la coroziune era cheia, ci raportul rezistență-greutate.
„Titanul, în special aliajul de gradul 5 utilizat pentru halo, este mult mai puternic decât oțelul, fiind în același timp semnificativ mai ușor. Unde ai avea nevoie de 15 milimetri de oțel inoxidabil pentru o anumită rezistență, ar fi suficienți doar 5 milimetri de titan. De aceea este utilizat pe scară largă în industria aerospațială și a fost ales pentru halo. Vrei cea mai puternică structură posibilă fără a adăuga prea multă greutate mașinii.”
Totuși, sudarea titanului este un proces delicat. Încălzirea metalului îl face și mai reactiv, permițând absorbția elementelor precum oxigenul și hidrogenul. Chiar și cele mai mici urme de murdărie sau amprente pot slăbi dramatic zona sudată, reducând rezistența cu până la 75%.
„Odată ce titanul absoarbe aceste elemente, compoziția metalului se schimbă și devine mult mai slab. Pentru a preveni asta, trebuie să creezi un mediu în care, în timpul sudării, niciun alt element să nu poată ajunge la metal.”
Inovația: un proces de sudare perfect într-o cameră de purjare
Soluția a venit sub forma unei camere de sudare speciale, complet etanșe, umplute cu gaze inerte precum argon, heliu și neon. Problema era menținerea unui nivel extrem de scăzut de oxigen, doar câteva părți pe milion, deoarece chiar și cea mai mică turbulență poate amesteca gazele și compromite procesul.
„Sună simplu, doar pui piesele într-o cutie și o umpli cu argon, dar este extrem de complex”, explică Wouterse. „Forma camerei, finisajul pereților și chiar mișcările mâinilor în mănuși afectează rezultatul.”
După perfecționarea tehnicii, LKN a construit o cameră suficient de mare pentru a găzdui întreaga structură asimetrică a halo-ului. Procesul a fost calificat conform standardelor EN ISO, iar prototipul rezultat a trecut testele FIA cu succes.
O moștenire care salvează vieți
Pentru Patrick Wouterse, fiecare accident în care halo-ul și-a dovedit utilitatea este un moment de mândrie.
„Desigur, speri mereu să nu se întâmple nimic grav. Dar când se întâmplă, e bine să știi că există un halo pe acea mașină. Te face să fii mândru că ai contribuit la asta.”
După accidentul lui Grosjean, Wouterse a luat legătura cu pilotul pe LinkedIn, explicând rolul său în realizarea halo-ului. Grosjean i-a răspuns:
„Atunci, cred că trebuie să îți mulțumesc.”
În acest an, Wouterse intenționează să viziteze Expoziția F1 de la Amsterdam pentru a vedea șasiul ars al mașinii lui Grosjean, o amintire puternică a tehnologiei salvatoare pe care el și echipa sa au contribuit să o perfecționeze.
Halo-ul nu este doar un element de siguranță, ci un simbol al inovației tehnologice și al dedicării în protejarea vieților în motorsport. Cu fiecare cursă, el rămâne un martor tăcut al unei revoluții în siguranța auto, o realizare pe care mulți o considerau imposibilă, dar care s-a dovedit a fi esențială.
