Articol preluat de pe Social Media – Alexandru Cosmoiu
Trofeul Sinaia, a cincea victorie consecutivă! Am vrut sa postez câteva poze și să merg mai departe, însă au fost atâtea întâmplări încât trebuie menționați niște oameni care au făcut posibil și care au creat cadrul sa pot face acest lucru.
Cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, după prima zi de antrenamente și calificări pentru duminica lucrurile au început să plece spre o alta direcție în sensul că alternatorul a refuzat să mai încarce. Din momentul acela pana la scăderea presiunii de benzina la jumătate a fost doar un pas iar puterea a scăzut pe măsură urcând cu un timp extraordinar de slab cu care nu aveam cum sa obtin niciun loc pe podium.
Aveam o „frumoasa” tensiune de 11.8v iar puterea motorului tot mai mica generata de doar 1.8 bari pe pompa de benzina, bateria fiind foarte obosita dupa prima zi in care am urcat doar pe aceasta fără pic de încărcare deși am simțit pe ultima urcare o scădere de putere, dar am crezut inițial că mi se pare. Cu câteva zile înainte de plecarea la Sinaia tocmai ce înlocuisem bateria pe mașina de strada, lucru care a fost făcut fără nici cel mai mic semn dar era foarte veche și a coincis cu concediul și care s-a dovedit crucial pentru urcările de concurs .
Când am ajuns in parcul de regrupare l-am sunat pe Ianculescu Dany,”medicul responsabil pentru transplant” comunicându-i că pacientul da semne de stop cardiac, tensiunea arteriala scăzută. Atunci am făcut niște calcule scurte amandoi și am decis că bateria noua de pe mașina de strada de 85ah trebuie neapărat să stea în încărcare continua până când aud arbitrul de parc : „863 la start ! ” Aveam 13,8v fără ”resuscitarea cu cleștii de la sursa de încărcare ,,și 2.2 -2.4 bari pe pompa , suficienta putere pentru un mers alert și fără probleme pentru o victorie daca lucrurile urmau să meargă conform planului, traseul deja fiind cunoscut ca în palmă.
Problema era în cât timp va scădea tensiunea la borne(nu avea cum să scadă în 4 minute, însă era acolo ceva in inima care împungea ușor până la afișarea timpilor ai manșelor de concurs). Ajutat de unchiul meu am decuplat tot ce era consumator de curent de pe mașina , am alimentat și am așteptat startul lângă mașina.
Mașina a mers bine, am reușit să fur câteva secunde din gaz pe liniile drepte unde pompa de benzina a făcut treabă bună (daca le pot numi linii drepte) și am recuperat diferența. A doua urcare a fost primul timp și singurul pentru o Dacie 13xx sub 2:00 (1:58), timp care sigur poate fi îmbunătățit cu secunde bune.
Nu pot sa nu le mulțumesc celor 3 George, primul (chiar daca nu a fost prezent la Sinaia) care este mereu cu mine la fiecare etapa și are grijă de mai multe lucruri din parc, de la gume până la tot ce tine de scule și organizare, al doilea este cel care creste cu volanul în mână și care este efectiv mana mea dreaptă atât la înlocuirea roților cât și la întreținere (curățare de pietre) si chiar organizare și multe alte acțiuni în parc și celui de-al treilea care sigur mă mai ajuta in momente cheie de acolo de sus din cer la anumite decizii.
Mulțumiri se îndreaptă și către soție care financiar vorbind a renunțat la o vacanta in Maldive, un all inclusive la turci și vreo 3 city break uri prin zona (Europa) venind cu plăcere (cred eu) la Sinaia. Virgil Constantin, un om deosebit care nu poate spune ”nu se poate” indiferent de ora și de zi sau noapte, omul care a fost prezent lângă mine in nopțile petrecute în garaj și care a reușit să îmi tina moralul ridicat prin atitudinea sa pozitivă. Pe Dany nu îl mai specific, știe el ce aport are.
Băieții din Clasa Națională Dacia Revival, au fost ca de obicei la înălțime, atât ei cât și echipele lor.
Sigur am sărit persoane dar nu cu intenție, se știu ei și probabil ii voi menționa cu alte ocazii.
Dăm pagina și mergem mai departe, ne vedem la Mediaș!
Multă baftă în continuare!
Sursa articol: Alexandru Cosmoiu (Social Media)
Sursa foto: Alexandru Cosmoiu (Social Media)
Despre autor
